O speta frumoasa, denumita de noi "Cuiul lui Pepelea". Un dosar penal cu 34 de parti vatamate si prejudicii destul de substantiale. Inculpatul, administratorul societatii comerciale, cu activitate de prestari servicii in domeniul turismului. O persoana draguta, fara antecedente penale, prin neglijenta (credem noi) a ajuns in situatia de a nu mai putea onora contractele beneficiarilor.  Mentionam ca ofertele turistice erau foarte avantajoase, si in locatii internationale de elita.  Astfel incat, mai multe persoane care au achizitionat pachete turistice prin Agentia de turism X, cand sa plece in concediu... s-au trezit ca nu mai pot pleca.

Nu este usor sa treci prin astfel de momente, mai ales atunci cand, cu multe luni inainte iti faci planuri de vacanta, fie achizitionezi integral un pachet turistic, fie achiti un procent din valoarea pachetului turistic, iar cu cateva zile inainte de plecare constati ca toate planurile tale s-au naruit. Ganditi-va ca, in locul unui de un concediu relaxant, persoanele vatamate au avut parte de multa frustrare, nemaiavand unde sa plece sau nemaiavand bani pentru achizitionarea rapida a unui alt pachet turistic. Bineinteles ca Administratorul societatii de turism nu mai era de gasit, atat la sediu cat si punctul de lucru nu mai era nimeni. Suparati, clientii au depus plangeri la politie in urma carora s-a deschis acest dosar penal cu 34 de persoane vatamate avand ca obiect savarsirea infractiunii de inselaciune in forma continuata.

Ulterior, Administratorul a inceput sa contacteze persoanele vatamate pentru a le inapoia prejudiciile cauzate prin neonorarea pachetelor turistice achizitionate, insa dosarul penal isi urma cursul. Simpla inapoiere a prejudiciului  nu insemna nici pe departe stingerea dosarului penal. Asa s-a trezit Administratorul ca a achitat o parte din prejudicii fara a incheia un acord de mediere sau un act de impacare. Simpla achitare a prejudiciului ii oferea acestuia  doar avantajul  circumstantelor atenuante cu rol in reducerea pedepsei penale, nu de inlaturare a raspunderi penale asa cum este in cazul medierii/ impacarii.

La indrumarea avocatului, societatea a deschis procedura de mediere, nu la biroul nostru, la un alt birou unde o colega profesionista a muncit asiduu la solutionarea aceastei spete. O situatie grea, cu multe parti unele suparate rau, si pe buna dreptate, altele dezinteresate de a mai incheia vreun document de vreme ce si-au recuperate sumele achitate. si, a reusit!  A incheiat acorduri de mediere cu 33 de persoane vatamate, numai cu unul nu a reusit, desi a incercat in mai multe rinduri sa il convinga sa accepte. S-a mai apelat la un alt coleg mediator insa... in zadar.

Dosarul ajunsese pe ultima suta de metri, adica la fond. Practic dupa citirea actului de acuzare in fata instantei de judecata, chiar daca medierea se incheia, nu mai putea produce efectul inlaturari raspunderii penale ci, doar opera ca circumstanta atenuanta asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 397/2016.

In disperare, intreband incolo si incoace, Administratorului i-a fost recomandat biroul nostru de mediere, pentru a mai face o ultima incercare in vederea impacarii cu ultima persoana vatamata si a achitarii ultimului prejudiciului. Personal, recunosc ca am deschis procedura cu scepticism,  din moment ce alti doi colegi nu au reusit... ma gandeam ca nu prea am fi avut noi sanse.
Am indeplinit procedura prevazuta de Art.43 alin.(1) din Legea 129/2006, de a-i trimite persoanei vatamate, domnului Y, invitatia la mediere prin posta. Nu locuia in Bucuresti. intr-o seara, suna telefonul la biroul nostru... foarte suparat dl. Y: "De ce ma deranjati pentru borfasul ala? La puscarie cu el!" si multe altele... . Marturisesc ca a fost socant, dar la cate am vazut si am auzit nu era atat de grav... vorba aceea "cainele care latra nu musca".  
Ce puteam sa fac, am glumit, i-am dat dreptate, stiam ca NU este usor sa scoti "cuiul lui Pepelea".

Iti trebuie multa dibacie cu astfel de persoane. Dupa ce l-am lasat sa-si ventileze toate emotiile concediului esuat, am reusit sa trecem de la monolog la dialog, un dialog calm si chiar amuzant. Am vorbit la telefon cam o ora si jumatate cu o persoana pe care nu o cunosteam si care in prima faza, m-a primit cu dezgust pentru ca in perceptia acestuia "reprezentam borfasii" - asa spunea acesta. Am reusit sa-i fac o scurta prezentare a procedurii de mediere, a obligatiei mediatorului de a fi neutru si impartial fata de parti, despre confidentialitatea procedurii si liberul consimtamant al partilor.

Nu imi pot explica nici acum prin ce minune am reusit sa ne apropiem atat de mult sufleteste incat, mi-a marturisit multe din problemele lui. Am ras, am facut haz de necaz, aveam acea senzatie ca ne cunoastem de foarte mult timp. Am descoperit un om sensibil, inteligent, foarte talentat, de altfel o persoana publica cunoscuta, cu o voce minunata, un poet de o spiritualitate  si un pragmatism si talent umoristic de geniu. Mi-a recitat si poezii scrise de el, mi-a cantat din repertoriul lui Elvis, chiar m-a destins, a fost o convorbire minunata. La final mi-a zis: "Doamna, pentru dumneavoastra accept sa ma impac cu borfasul, face-ti actele alea! Sa-l i-a ... de infractor!.

Concluzia:
Nu te descuraja daca nu reusesti sa te impaci prin intermediul unui mediator, mai incearca! In situatia de mai sus, daca infractorul nu ar fi reusit sa se impace cu ultima persoana vatamata - "cuiul lui Pepelea", ar fi suportat consecintele pedepsei penale, care prevede inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. Cand s-a prezentat la biroul nostru era evidenta starea sa avansata de stres pentru ca nu reusea sa se impace si cu aceasta din urma persoana vatamata si  ii era teama de consecintele raspunderii penale.

Nu profesionalismul a facut diferenta, ci aplecarea catre celalalt, ascultarea, empatia, dexteritatea de a comunica cu usurinta cu orice tip de persoana, indiferent de starea emotionala, de cultura, de nivelul social, etc .

In final, s-a incheiat acord de mediere, persoana vatamata Y, a cerut plata unui prejudiciu mai mare decat prejudiciul cauzat, suma cu care infractorul a fost de acord si a achitat-o. Dosarul penal s-a stins prin mediere, infractorul a fost exonerat de raspunderea penala. A fost un final fericit pentru toate partile: parsoanele vatamate si-au recuperat sumele avansate, ba chiar mai mult decat au platit initial, dar cel mai fericit a fost Administratorul, care a scapat de pedeapsa penala. Acesta insa, nu va uita    niciodata acesta experienta neplacuta si cosmarul ca ar fi putut petrece un timp intr-un loc de detentie, lipsit de libertate. Libertate atat de pretioasa...

Cum ar spune genialul Shakespeare: "totul e bine cand se termina cu bine".