ONORARII
MEDIERE

Procedura prealabila a medierii este procedura in care are loc pregatirea medierii.

Onorariu = 200,00 lei/ dosar (un conflict cu una sau mai multe parti). Consulta Preturi

CE CONFLICTE CIVILE SE POT MEDIA?

Cateva exemple de conflicte civile care pot fi rezolvate prin mediere: posesia, granituirea, stramutarea de hotare, orice litigii care stabilesc raporturile de vecinatate, evacuarea, revendicari imobiliare si mobiliare etc. Detalii

CE ACTE SUNT NECESARE PENTRU MEDIERE?

Persoana interesata de rezolvarea conflictului prin mediere trebuie sa se prezinte personal sau prin mandatar, in baza unui mandat expres, la biroul mediatorului cu actul de identitate, documente legate de obiectul conflictului si datele de indentificare a persoanei/ persoanelor cu care se afla in conflict. Detalii

SERVICII
MEDIERE

Procedura prealabila a medierii, este prima etapa in care persoana interesata sa solutioneze un conflict pe cale amiabila trebuie sa se prezinte la mediator. Detalii

DIRECTIVA 2006/123/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI PRIVIND SERVICIILE IN CADRUL PIETEI INTERNE


Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 47 alineatul (2) prima si a treia teza si articolul 55, avand in vedere propunerea Comisiei, avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1], avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [2], hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [3], intrucat:

(1) Comunitatea Europeana are ca obiectiv stabilirea unor legaturi din ce in ce mai stranse intre statele si popoarele Europei si asigurarea progresului economic si social. In conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din tratat, piata interna cuprinde un spatiu fara frontiere interne, in cadrul caruia este asigurata libera circulatie a serviciilor. In conformitate cu articolul 43 din tratat, libertatea de stabilire este asigurata. Articolul 49 din tratat stabileste dreptul de a presta servicii in cadrul Comunitatii. Eliminarea barierelor in calea dezvoltarii activitatilor de servicii dintre statele membre este esentiala in vederea consolidarii integrarii popoarelor Europei si promovarii unui progres economic si social echilibrat si durabil. In eliminarea acestor bariere este esential sa se asigure ca dezvoltarea activitatilor de servicii contribuie la indeplinirea misiunii mentionate la articolul 2 din tratat, si anume de a promova in intreaga Comunitate o dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice, un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si de protectie sociala, egalitatea intre barbati si femei, o crestere durabila si neinflationista, un grad ridicat de competitivitate si de convergenta a performantelor economice, un nivel ridicat de protectie si de ameliorare a calitatii mediului, cresterea nivelului si calitatii vietii si coeziunea economica si sociala si solidaritatea intre statele membre.

(2) Pentru a promova cresterea economica si crearea de locuri de munca in Uniunea Europeana este esentiala o piata a serviciilor competitiva. In prezent, numeroase bariere in cadrul pietei interne ii impiedica pe prestatorii de servicii, in special intreprinderile mici si mijlocii (IMM-uri), sa isi extinda activitatile dincolo de frontierele nationale si sa profite de toate avantajele pietei interne. Aceasta situatie scade competitivitatea la nivel mondial a prestatorilor de servicii din Uniunea Europeana. O piata libera care obliga statele membre sa elimine restrictiile in calea circulatiei transfrontaliere a serviciilor, crescand totodata transparenta si asigurand o mai buna informare a consumatorilor, ar oferi consumatorilor o posibilitate mai mare de a alege si servicii de calitate mai buna, la preturi mai mici.

(3) Raportul Comisiei privind "Starea pietei interne a serviciilor" a realizat un inventar al unui numar mare de bariere care impiedica sau incetinesc dezvoltarea serviciilor intre statele membre, in special a celor oferite de IMM-uri, care predomina in sfera serviciilor. In raport se concluzioneaza ca, la zece ani dupa ce piata interna a fost considerata realizata, exista inca un decalaj major intre viziunea unei economii integrate a Uniunii Europene si realitatea traita de cetatenii si prestatorii de servicii europeni. Barierele afecteaza o gama larga de activitati de servicii, printre care ansamblul etapelor de activitate ale prestatorului si prezinta un numar de trasaturi comune, inclusiv faptul ca acestea rezulta deseori din proceduri administrative excesiv de greoaie, din insecuritatea juridica cu privire la activitatile transfrontaliere si din lipsa de incredere reciproca intre statele membre.

(4) Intrucat serviciile constituie motorul cresterii economice si reprezinta 70% din PIB si din locurile de munca in majoritatea statelor membre, aceasta fragmentare a pietei interne are un impact negativ asupra intregii economii europene, si in special asupra competitivitatii IMM-urilor si circulatiei lucratorilor si restrictioneaza accesul consumatorilor la o mai mare varietate de servicii la preturi competitive. Este important sa se sublinieze ca sectorul serviciilor este un sector-cheie in ceea ce priveste locurile de munca pentru femei, in special, si ca acestea, prin urmare, ar beneficia intr-o mare masura de noile oportunitati oferite de realizarea pietei interne a serviciilor. Parlamentul European si Consiliul au subliniat ca eliminarea barierelor juridice in calea realizarii unei adevarate piete interne este prioritara pentru atingerea obiectivului stabilit de Consiliul European de la Lisabona din 23-24 martie 2000, de a creste gradul de ocupare a fortei de munca si coeziunea sociala si de a ajunge la o crestere economica durabila, astfel incat Uniunea Europeana sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume pana in anul 2010, insotita de o ameliorare cantitativa si calitativa a locurilor de munca. Inlaturarea acestor bariere, asigurand totodata un model social european avansat, este o conditie de baza pentru depasirea dificultatilor intalnite in realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona si pentru relansarea economiei europene, in special in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca si investitiile. In consecinta, este necesara realizarea unei piete interne a serviciilor, pastrandu-se un echilibru corespunzator intre deschiderea pietei si protectia serviciilor publice, a drepturilor sociale si a drepturilor consumatorilor.

(5) In consecinta, este necesar sa fie eliminate barierele din calea libertatii de stabilire a prestatorilor in statele membre si barierele din calea liberei circulatii a serviciilor intre statele membre si sa li se garanteze beneficiarilor si prestatorilor securitatea juridica necesara exercitarii efective a acestor doua libertati fundamentale prevazute de tratat. Intrucat barierele din calea pietei interne a serviciilor afecteaza atat operatorii care doresc sa se stabileasca in alte state membre, cat si pe cei care presteaza un serviciu intr-un alt stat membru fara a fi stabiliti acolo, este necesar ca prestatorii sa aiba posibilitatea sa isi dezvolte activitatile de servicii in cadrul pietei interne, fie prin stabilirea intr-un stat membru, fie utilizand libera circulatie a serviciilor. Prestatorii ar trebui sa poata alege intre cele doua libertati in functie de strategia lor de dezvoltare in fiecare stat membru.

(6) Aceste bariere nu pot fi eliminate numai prin aplicarea directa a articolelor 43 si 49 din tratat, intrucat, pe de o parte, solutionarea lor caz cu caz prin proceduri privind incalcarea dreptului comunitar impotriva statului membru in cauza ar fi, in special dupa extindere, extrem de complicate pentru institutiile nationale si comunitare si, pe de alta parte, ridicarea mai multor bariere necesita o coordonare prealabila a sistemelor juridice nationale, inclusiv instituirea cooperarii administrative. Astfel cum a fost recunoscut de catre Parlamentul European si Consiliu, un instrument legislativ comunitar face posibila obtinerea unei autentice piete interne pentru servicii.

(7) Prezenta directiva stabileste un cadru juridic general de care beneficiaza o mare varietate de servicii, luand in considerare trasaturile specifice ale fiecarui tip de activitate sau ale fiecarei profesii si sistemul acestora de reglementare. Acest cadru se bazeaza pe o abordare dinamica si selectiva care consta in eliminarea cu prioritate a barierelor care pot fi eliminate rapid, iar in privinta celorlalte, lansarea unui proces de evaluare, consultare si armonizare complementara a unor aspecte specifice, ceea ce va permite modernizarea progresiva si coordonata a sistemelor nationale de reglementare pentru activitatile de servicii, care este esentiala pentru realizarea unei adevarate piete interne a serviciilor pana in anul 2010. Este necesar sa se prevada o combinatie echilibrata de masuri care sa includa armonizarea focalizata, cooperarea administrativa, dispozitia privind libertatea de a presta servicii si incurajarea elaborarii unor coduri de conduita cu privire la anumite aspecte. Aceasta coordonare a regimurilor legislative nationale ar trebui sa asigure un grad inalt de integrare juridica comunitara si un nivel inalt de protectie a obiectivelor de interes general, in special protectia consumatorilor, care este vitala pentru stabilirea increderii intre statele membre. Prezenta directiva ia, de asemenea, in considerare alte obiective de interes general, inclusiv protectia mediului, siguranta publica si sanatatea publica, precum si necesitatea de a se conforma legislatiei muncii.

(8) Dispozitiile prezentei directive referitoare la libertatea de stabilire si la libera circulatie a serviciilor ar trebui aplicate doar in masura in care activitatile respective sunt deschise concurentei, astfel incat statele membre sa nu fie obligate sa liberalizeze serviciile de interes economic general sau sa privatizeze organismele publice care furnizeaza astfel de servicii, si nici sa desfiinteze monopolurile existente pentru alte activitati sau anumite servicii de distributie.

(9) Prezenta directiva se aplica numai cerintelor care afecteaza accesul sau exercitarea unei activitati de servicii. In consecinta, aceasta nu se aplica unor cerinte precum normele de circulatie rutiera, normele privind amenajarea sau dezvoltarea teritoriului, amenajarea urbana si rurala, standarde privind constructiile, precum si sanctiuni administrative impuse pentru nerespectarea acestor norme care nu reglementeaza sau nu afecteaza in mod specific activitatea de servicii, dar trebuie sa fie respectate de catre prestatori in desfasurarea activitatii lor economice, in acelasi mod in care sunt respectate de catre persoane actionand cu titlu privat.

(10) Prezenta directiva nu se refera la criteriile care reglementeaza accesul la fondurile publice pentru anumiti prestatori. Aceste criterii le includ, in special, pe cele care stabilesc conditiile in care prestatorii au dreptul sa primeasca fonduri publice, inclusiv conditiile contractuale specifice, si in special standardele de calitate care trebuie indeplinite ca o conditie pentru primirea fondurilor publice, de exemplu pentru serviciile sociale.

(11) Prezenta directiva nu aduce atingere masurilor luate de statele membre in conformitate cu dreptul comunitar pentru protectia sau promovarea diversitatii culturale si lingvistice si a pluralismului in mass-media, inclusiv finantarea acestora. Prezenta directiva nu impiedica statele membre sa aplice normele si principiile lor fundamentale in ceea ce priveste libertatea presei si libertatea de exprimare. Prezenta directiva nu afecteaza legislatia statelor membre care interzice discriminarea pe motiv de cetatenie sau nationalitate sau pe motivele mentionate la articolul 13 din tratat.

(12) Prezenta directiva are ca scop crearea unui cadru juridic care sa asigure libertatea de stabilire si libera circulatie a serviciilor intre statele membre si nu armonizeaza si nici nu aduce atingere dreptului penal. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui sa aiba posibilitatea sa restrictioneze libertatea de a presta servicii aplicand dispozitii ale dreptului penal care afecteaza in mod specific accesul la o activitate de servicii sau exercitarea unei astfel de activitati si care au ca efect eludarea normelor prevazute de prezenta directiva.

(13) Este de asemenea important ca prezenta directiva sa respecte in totalitate initiativele Comunitatii, bazate pe articolul 137 din tratat, in vederea atingerii obiectivelor din articolul 136 din tratat referitoare la promovarea ocuparii fortei de munca si imbunatatirea conditiilor de viata si de munca.

(14) Prezenta directiva nu afecteaza conditiile de angajare, inclusiv perioadele maxime de munca si perioadele minime de odihna, durata minima a concediilor anuale remunerate, nivelul minim de salarizare, precum si sanatatea, siguranta si igiena la locul de munca, pe care statele membre le aplica in conformitate cu legislatia comunitara; aceasta nu afecteaza nici relatiile intre partenerii sociali, inclusiv dreptul de a negocia si de a incheia conventii colective, dreptul la greva si la actiuni sindicale in conformitate cu legislatia nationala si cu practicile nationale care respecta legislatia comunitara, si nu se aplica nici serviciilor prestate de agentiile de ocupare temporara a fortei de munca. Prezenta directiva nu afecteaza legislatia statelor membre referitoare la securitatea sociala.

(15) Prezenta directiva respecta exercitarea drepturilor fundamentale aplicabile in statele membre si astfel cum sunt recunoscute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si explicatiile insotitoare, reconciliindu-le cu libertatile fundamentale mentionate la articolele 43 si 49 din tratat. Aceste drepturi fundamentale includ dreptul la actiuni sindicale in conformitate cu legislatia nationala si practicile nationale care respecta dreptul comunitar.

(16) Prezenta directiva vizeaza doar prestatorii stabiliti intr-un stat membru si nu reglementeaza aspecte externe. Aceasta nu vizeaza negocierile din cadrul organizatiilor internationale cu privire la comertul cu servicii, in special in cadrul Acordului general privind comertul cu servicii (GATS).

(17) Prezenta directiva reglementeaza numai serviciile furnizate in schimbul unei contrapartide economice. Serviciile de interes general nu intra in domeniul de aplicare a definitiei de la articolul 50 din tratat si, in consecinta, nu intra in domeniul de aplicare a prezentei directive. Serviciile de interes economic general sunt servicii care sunt furnizate in contrapartida unei remuneratii si, in consecinta, intra in domeniul de aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, unele servicii de interes economic general, cum ar fi cele din domeniul transportului, sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, iar alte servicii de interes economic general, de exemplu cele din domeniul serviciilor postale, fac obiectul unei derogari de la dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii prevazuta de prezenta directiva. Prezenta directiva nu vizeaza finantarea serviciilor de interes economic general si nu se aplica schemelor de ajutoare oferite de statele membre in special in domeniul social, in conformitate cu normele comunitare privind concurenta. Prezenta directiva nu se refera la masurile ulterioare Cartii albe a Comisiei cu privire la serviciile de interes general.

(18) Serviciile financiare ar trebui sa fie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, deoarece aceste activitati sunt reglementate prin legislatie comunitara specifica avand ca obiectiv, ca si prezenta directiva, realizarea unei adevarate piete interne a serviciilor. In consecinta, aceasta excludere ar trebui sa vizeze toate serviciile financiare, precum serviciile bancare, de credit, asigurari, inclusiv reasigurari, pensii ocupationale sau personale, valori mobiliare, fonduri de investitii, plati si consultanta in sectorul investitiilor, inclusiv serviciile mentionate in anexa I la directiva 2006/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 iunie 2006 privind initierea si exercitarea activitatii institutiilor de credit [4].

(19) Tinand cont de adoptarea in 2002 a unui pachet de instrumente legislative referitoare la retelele si serviciile de comunicatii electronice, precum si la resursele si serviciile asociate, care a stabilit un cadru de reglementare care faciliteaza accesul la aceste activitati din cadrul pietei interne, in special prin eliminarea celor mai multe regimuri de autorizare individuala, este necesar sa se excluda aspectele vizate de acele instrumente din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(20) Excluderea din domeniul de aplicare a prezentei directive a aspectelor legate de serviciile de comunicatii electronice reglementate prin Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si interconectarea acestora (Directiva privind accesul) [5], Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea retelelor si serviciilor de comunicatii electronice (Directiva privind autorizarea) [6], Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (directiva-cadru) [7], Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile electronice de comunicatii (directiva privind serviciul universal) [8] si Directiva 2002/58/CE din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitatii in sectorul comunicatiilor publice (Directiva asupra confidentialitatii si comunicatiilor electronice) [9], ar trebui aplicata nu numai in ceea ce priveste aspectele vizate in mod specific in aceste directive, ci si in ceea ce priveste aspectele pentru care directivele ofera in mod explicit statelor membre posibilitatea de a adopta anumite masuri la nivel national.

(21) Serviciile de transport, inclusiv transportul urban, taxiurile si ambulantele, precum si serviciile portuare, ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(22) Excluderea serviciilor de ingrijire a sanatatii din domeniul de aplicare a prezentei directive ar trebui sa includa serviciile de ingrijire a sanatatii si serviciile farmaceutice prestate pacientilor de catre profesionisti in domeniul ingrijirii sanatatii in vederea evaluarii, mentinerii sau restabilirii/redobandirii starii de sanatate a acestora in cazul in care aceste activitati sunt rezervate unei profesii reglementate in domeniul sanatatii in statul membru in care se presteaza serviciile.

(23) Prezenta directiva nu afecteaza rambursarea serviciilor de ingrijire a sanatatii prestate intr-un stat membru altul decat statul de resedinta al beneficiarului serviciilor. Aceasta problema a fost abordata de catre Curtea de Justitie cu mai multe ocazii si Curtea a recunoscut drepturile pacientilor. Este important ca aceasta problema sa fie abordata in cadrul unui alt instrument juridic comunitar, pentru o mai mare securitate juridica si pentru mai multa claritate, in masura in care aceasta problema nu este deja abordata in Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati si cu familiile acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii [10].

(24) Serviciile audiovizuale, indiferent de modul lor de transmisie, inclusiv in cinematografe, ar trebui, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Prezenta directiva nu ar trebui sa se aplice ajutoarelor oferite de statele membre in sectorul audiovizual, care sunt reglementate de normele comunitare in ceea ce priveste concurenta.

(25) Activitatile de jocuri, inclusiv loterie si pariuri, ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, avand in vedere natura specifica a acestor activitati, care antreneaza punerea in practica de catre statele membre a unor politici referitoare la ordinea publica si protectia consumatorilor.

(26) Prezenta directiva nu aduce atingere aplicarii articolului 45 din tratat.

(27) Nu ar trebui sa intre sub incidenta prezentei directive acele servicii sociale in sectorul locuintelor, al ingrijirii copiilor si al ajutorului acordat familiilor si persoanelor aflate in stare de nevoie, care sunt prestate de catre stat la nivel national, regional sau local prin prestatori mandatati de catre stat sau prin asociatii de caritate recunoscute de catre stat ca avand drept obiectiv acordarea de sprijin pentru persoanele care se afla permanent sau temporar intr-o stare de nevoie din cauza venitului lor familial insuficient sau a lipsei totale sau partiale de independenta si care risca sa fie marginalizate. Aceste servicii sunt esentiale pentru a garanta dreptul fundamental la demnitate si integritate umana si sunt o manifestare a principiilor coeziunii sociale si solidaritatii si nu ar trebui sa fie afectate de prezenta directiva.

(28) Prezenta directiva nu vizeaza finantarea serviciilor sociale sau schema de ajutoare legata de acestea. Aceasta nu afecteaza nici criteriile sau conditiile stabilite de statele membre pentru a asigura ca serviciile sociale indeplinesc in mod efectiv o functie in beneficiul interesului public si al coeziunii sociale. In plus, prezenta directiva nu ar trebui sa afecteze principiul serviciului universal in serviciile sociale ale statelor membre.

(29) Tinand seama de faptul ca tratatul prevede o baza juridica specifica pentru aspecte legate de fiscalitate si de instrumentele comunitare deja adoptate in acest domeniu, este necesar sa se excluda sectorul fiscalitatii din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(30) Exista deja un volum considerabil de legislatie comunitara in domeniul activitatilor de servicii. Prezenta directiva are ca baza acquis-ul comunitar si, prin urmare, il completeaza. Au fost identificate conflicte intre prezenta directiva si alte instrumente comunitare si acestea sunt abordate de catre prezenta directiva, inclusiv prin intermediul derogarilor. Cu toate acestea, este necesar sa se prevada o norma pentru orice caz rezidual sau exceptional de conflict intre o dispozitie a prezentei directive si o dispozitie a unui alt instrument comunitar. Existenta unui astfel de conflict ar trebui determinata in conformitate cu normele din tratat privind dreptul la stabilire si libera circulatie a serviciilor.

(31) Prezenta directiva este compatibila cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale [11] si nu o afecteaza. Aceasta vizeaza alte aspecte decat cele legate de calificarile profesionale, de exemplu asigurarile de raspundere profesionala, comunicatiile comerciale, activitatile multidisciplinare si simplificarea administrativa. In ceea ce priveste prestarea temporara de servicii transfrontaliere, o derogare de la dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii prevazuta de prezenta directiva asigura ca titlul II cu privire la libertatea de a presta servicii din Directiva 2005/36/CE nu este afectata. In consecinta, nici una dintre masurile aplicabile in temeiul directivei mentionate in statul membru in care se presteaza serviciul nu este afectata de dispozitia referitoare la libertatea de a presta servicii.

(32) Prezenta directiva este compatibila cu legislatia comunitara cu privire la protectia consumatorului, in speta Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") [12] si Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritatile nationale insarcinate sa asigure aplicarea legislatiei in materie de protectie a consumatorului ("Regulamentul privind cooperarea in materie de protectie a consumatorului") [13].

(33) Serviciile reglementate de prezenta directiva vizeaza o gama larga de activitati intr-o continua schimbare, inclusiv servicii oferite intreprinderilor, cum ar fi servicii de consultanta manageriala, certificare si testare, administrarea incintelor, inclusiv intretinerea birourilor, servicii de publicitate, servicii de recrutare si serviciile prestate de agentii comerciali. Serviciile reglementate cuprind si servicii prestate atat intreprinderilor cat si consumatorilor, cum ar fi consiliere juridica sau fiscala, servicii imobiliare, cum ar fi agentiile imobiliare, serviciile de constructii, inclusiv serviciile prestate de arhitecti, distributie, organizare de targuri comerciale, servicii de inchirieri de automobile si agentii de voiaj. Sunt, de asemenea, reglementate si serviciile prestate consumatorilor, cum ar fi serviciile turistice, inclusiv ghizi turistici, servicii recreative, centre sportive si parcuri de distractii si, in masura in care nu sunt excluse din domeniul de aplicare a directivei, serviciile la domiciliu, cum ar fi ajutorul acordat persoanelor in varsta. Aceste activitati ar putea implica servicii care necesita proximitatea prestatorului fata de beneficiar, servicii care necesita deplasarea beneficiarului sau a prestatorului si servicii care pot fi prestate la distanta, inclusiv prin internet.

(34) Conform jurisprudentei Curtii de Justitie, pentru a determina daca anumite activitati, in special cele care sunt finantate de autoritatile publice sau sunt prestate de catre organisme publice, constituie un "serviciu", trebuie evaluat fiecare caz in parte, tinand cont de toate caracteristicile serviciilor, in special modul in care sunt prestate, organizate si finantate in statul membru in cauza. Curtea de Justitie a estimat ca elementul caracteristic esential al remuneratiei consta in faptul ca aceasta constituie echivalentul economic al serviciilor in cauza si ca aceasta caracteristica este absenta in cazul activitatilor care sunt efectuate fara un echivalent economic de catre stat sau in numele statului, in cadrul misiunilor acestuia in domeniul social, cultural, educational si judiciar, cum ar fi cursuri oferite in cadrul sistemului national de educatie sau gestionarea regimurilor nationale de securitate sociala care nu sunt implicate in activitati de natura economica. Plata unei taxe de catre beneficiari pentru a contribui la cheltuielile de functionare ale unui sistem, de exemplu o taxa de studii sau de inscriere platita de catre studenti nu constituie in sine o remuneratie, deoarece serviciul este in esenta finantat din fonduri publice. In consecinta, aceste activitati nu sunt cuprinse in definitia serviciului de la articolul 50 din tratat si, prin urmare, nu intra in domeniul de aplicare a prezentei directive.

(35) Activitatile sportive fara scop lucrativ practicate de amatori au o importanta sociala considerabila. Acestea au, deseori, exclusiv obiective sociale sau recreationale. Astfel, acestea ar putea sa nu constituie activitati economice in sensul legislatiei comunitare si nu ar trebui sa intre in domeniul de aplicare a prezentei directive.

(36) Conceptul de "prestator" ar trebui sa desemneze orice persoana fizica resortisant al unui stat membru sau persoana juridica aflata in exercitiul unei activitati de servicii intr-un stat membru, prevalandu-se de libertatea de stabilire sau de libera circulatie a serviciilor. Conceptul de prestator nu ar trebui sa fie limitat la prestarea de servicii transfrontaliere in cadrul liberei circulatii a serviciilor, ci ar trebui sa vizeze, de asemenea, cazurile in care un operator se stabileste intr-un stat membru cu scopul de a-si dezvolta activitatile de servicii in acel stat membru. Pe de alta parte, conceptul de prestator nu ar trebui sa includa si cazul sucursalelor societatilor din tari terte intr-un stat membru, deoarece, in temeiul articolului 48 din tratat, de libertatea de stabilire si libera circulatie a serviciilor pot beneficia numai societatile constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si care au sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii in cadrul Comunitatii. Conceptul de "beneficiar" ar trebui sa cuprinda, de asemenea, resortisanti ai unor tari terte care beneficiaza deja de drepturi acordate prin acte comunitare, cum ar fi Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung [14], Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozitiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 si Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisantii unor tari terte care nu fac obiectul dispozitiilor respective exclusiv pe motive de cetatenie [15] si Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora [16]. In plus, statele membre pot extinde conceptul de beneficiar la alti cetateni ai unor tari terte care se afla pe teritoriul lor.

(37) Locul de stabilire al unui prestator ar trebui sa fie determinat in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie, potrivit careia conceptul de stabilire implica exercitarea efectiva a unei activitati economice printr-o instalare stabila si pe o perioada nedeterminata. Aceasta cerinta poate fi indeplinita de asemenea in cazul in care o societate este constituita pentru o perioada determinata sau in cazul in care aceasta inchiriaza cladirea sau instalatia prin intermediul careia isi desfasoara activitatea. Aceasta mai poate fi indeplinita in cazul in care un stat membru acorda autorizatii doar in ceea ce priveste anumite servicii, pentru o perioada limitata. Nu este necesar ca stabilirea sa aiba forma unei filiale, sucursale, sau agentii; aceasta poate consta intr-un birou administrat de personalul propriu al prestatorului sau de catre o persoana independenta, dar mandatata sa actioneze in mod permanent pentru intreprindere, la fel ca in cazul unei agentii. In conformitate cu aceasta definitie, care implica desfasurarea efectiva a unei activitati economice la locul de stabilire al prestatorului, o simpla cutie postala nu constituie stabilire. In cazul in care un prestator are mai multe locuri de stabilire, este important sa se stabileasca locul de stabilire de unde se presteaza serviciul vizat. In cazul in care este dificil sa se stabileasca din care dintre diferitele locuri de stabilire este prestat un serviciu, locul de stabilire este locul unde se afla centrul activitatilor pentru acel serviciu.

(38) Conceptul de "persoana juridica" in conformitate cu dispozitiile din tratat referitoare la stabilire le da operatorilor libertatea de a alege forma juridica pe care ei o considera potrivita pentru a-si desfasura activitatea. In consecinta, "persoana juridica", in sensul din tratat, inseamna toate entitatile constituite in temeiul dreptului unui stat membru sau reglementate de acesta, indiferent de forma lor juridica.

(39) Conceptul de "regim de autorizare" ar trebui sa cuprinda, printre altele, procedurile administrative pentru acordarea autorizatiilor, licentelor, aprobarilor sau concesiunilor si, de asemenea, obligatia, pentru a putea exercita activitatea, de a fi inscris ca membru al unei profesii sau intr-un registru, intr-un rol sau o baza de date, de a fi numit in mod oficial pe langa un organism sau de a obtine un certificat profesional care atesta apartenenta la o profesie. Autorizatia poate fi acordata nu numai printr-o decizie formala, ci si printr-o decizie implicita, rezultand, de exemplu, din lipsa unui raspuns al autoritatii competente sau din faptul ca persoana interesata trebuie sa astepte confirmarea primirii unei declaratii pentru a incepe activitatea in cauza sau pentru ca aceasta din urma sa fie legala.

(40) Conceptul de "motive imperative de interes general" la care se face referire in anumite dispozitii din prezenta directiva a fost elaborat de catre Curtea de Justitie in jurisprudenta sa in legatura cu articolele 43 si 49 din tratat si ar putea evolua in continuare. Notiunea, astfel cum este recunoscuta in jurisprudenta Curtii de Justitie, cuprinde cel putin urmatoarele justificari: ordinea publica; siguranta publica si sanatatea publica, in sensul articolelor 46 si 55 din tratat; mentinerea ordinii sociale; obiective de politica sociala; protectia beneficiarilor de servicii; protectia consumatorilor; protectia lucratorilor, inclusiv protectia sociala a lucratorilor; bunastarea animalelor; pastrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate sociala; combaterea fraudelor; prevenirea concurentei neloiale; protectia mediului si a mediului urban, inclusiv amenajarea teritoriului; protectia creditorilor; protectia unei bune administrari a justitiei; siguranta rutiera; protectia proprietatii intelectuale; obiective de politica culturala, inclusiv apararea libertatii de exprimare a diferitelor componente, in special valorile sociale, culturale, religioase si filosofice ale societatii; nevoia de a asigura un nivel inalt de educatie; mentinerea pluralismului presei si promovarea limbii nationale; conservarea patrimoniului istoric si artistic national; si politica veterinara.

(41) Conceptul de "ordine publica", astfel cum este interpretat de Curtea de Justitie, cuprinde protectia impotriva unei amenintari reale si suficient de grave la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societatii si poate include, in special, aspecte legate de demnitatea umana, protectia minorilor si a adultilor vulnerabili si bunastarea animalelor. In mod similar, conceptul de siguranta publica include aspecte legate de siguranta publica.

(42) Normele referitoare la procedurile administrative nu ar trebui sa aiba ca scop armonizarea procedurilor administrative, ci eliminarea regimurilor de autorizare, procedurilor si formalitatilor excesiv de greoaie care aduc atingere libertatii de stabilire si crearii de noi intreprinderi de servicii.

(43) Una dintre dificultatile fundamentale cu care se confrunta in special IMM-urile in accesul la activitatile de servicii si in exercitarea acestora este complexitatea, durata si insecuritatea juridica a procedurilor administrative. Din acest motiv, dupa exemplul unor initiative de modernizare in ceea ce priveste bunele practici administrative la nivel comunitar sau national, este necesar sa se stabileasca principii de simplificare administrativa, in special prin limitarea obligatiei autorizarii in prealabil la cazurile in care acest lucru este indispensabil si introducerea principiului autorizarii tacite de catre autoritatile competente dupa expirarea unui anumit termen. Astfel de actiuni de modernizare, asigurand cerintele cu privire la transparenta si actualizarea informatiei referitoare la operatori, sunt intreprinse cu scopul de a elimina intarzierile, costurile si efectele disuasive care decurg, de exemplu, din demersurile inutile si excesiv de complexe si greoaie, duplicarea procedurilor, birocratia in prezentarea documentelor, utilizarea arbitrara a competentelor de catre autoritatile competente, termene nedeterminate sau excesiv de lungi pana la transmiterea unui raspuns, durata limitata a validitatii autorizatiilor acordate si taxele si sanctiunile disproportionate. Astfel de practici au efecte disuasive deosebit de semnificative asupra prestatorilor care doresc sa isi dezvolte activitatile in alte state membre si necesita o modernizare coordonata in cadrul unei piete interne extinse de douazeci si cinci de state membre.

(44) Statele membre ar trebui sa introduca, dupa caz, formulare armonizate la nivel comunitar, stabilite de catre Comisie, care vor fi folosite ca echivalent pentru certificate, atestate sau orice alt document referitor la stabilire.

(45) Pentru a examina nevoia de simplificare a procedurilor si formalitatilor, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea, in special, sa ia in considerare necesitatea, numarul, riscul de duplicare, costul, claritatea si accesibilitatea, precum si termenele si dificultatile practice pe care acestea le pot genera pentru prestatorul in cauza.

(46) Pentru a facilita accesul la activitatile de servicii si exercitarea acestora in cadrul pietei interne este necesar sa se stabileasca un obiectiv, comun tuturor statelor membre, de simplificare administrativa si sa se stabileasca dispozitii cu privire, printre altele, la dreptul la informare, procedurile prin mijloace electronice si stabilirea unui cadru pentru regimurile de autorizare. Alte masuri adoptate la nivel national in vederea atingerii acestui obiectiv ar putea include reducerea numarului procedurilor si a formalitatilor aplicabile activitatilor de servicii si reducerea acestor proceduri si formalitati la cele indispensabile pentru atingerea unui obiectiv de interes general si care nu se suprapun in ceea ce priveste continutul sau scopul.

(47) In scopul simplificarii administrative, nu ar trebui sa fie impuse in mod general cerinte de forma, cum ar fi prezentarea documentelor originale, a unor copii certificate pentru conformitate sau traduceri certificate, cu exceptia cazurilor in care acest lucru este justificat in mod obiectiv printr-un motiv imperativ de interes general, cum ar fi protectia lucratorilor, sanatatea publica, protectia mediului sau protectia consumatorilor. Este de asemenea necesar sa se asigure ca o autorizatie permite, in general, accesul la o activitate de servicii pe intreg teritoriul national, sau exercitarea acesteia, in afara cazului in care o noua autorizatie pentru fiecare unitate, de exemplu fiecare nou hipermarket, sau o autorizatie limitata la o anumita parte a teritoriului national este justificata in mod obiectiv printr-un motiv imperativ de interes general.

(48) In vederea simplificarii in continuare a procedurilor administrative, este necesar sa se asigure ca fiecare prestator are un singur interlocutor prin intermediul caruia poate indeplini toate procedurile si formalitatile (denumit in continuare "ghiseu unic"). Numarul de ghisee unice dintr-un stat membru poate varia in functie de competentele regionale sau locale sau in functie de activitatile in cauza. Crearea ghiseelor unice nu ar trebui sa afecteze repartizarea atributiilor intre autoritatile competente din cadrul fiecarui sistem national. In cazul in care exista mai multe autoritati competente la nivel regional sau local, una dintre acestea poate asigura rolul de ghiseu unic si coordonator. Ghiseele unice pot fi stabilite nu numai de catre autoritatile administrative, ci si de catre camerele de comert sau de industrie, sau de catre organizatiile profesionale sau organisme private carora un stat membru decide sa le incredinteze aceasta functie. Ghiseele unice au un rol important in asigurarea asistentei catre prestatori, ca autoritate cu competente directe in eliberarea documentelor necesare pentru a dobandi acces la o activitate de servicii, sau ca intermediar intre prestator si autoritatile cu competente directe.

(49) Taxa care ar putea fi perceputa de catre ghiseele unice ar trebui sa fie proportionala cu costul procedurilor si formalitatilor pe care acestea le indeplinesc. Aceasta dispozitie nu ar trebui sa impiedice statele membre sa incredinteze ghiseelor unice sarcina colectarii altor taxe administrative, cum ar fi taxele instantelor de control.

(50) Este necesar ca prestatorii si beneficiarii serviciilor sa aiba acces rapid la anumite tipuri de informatii. Fiecare stat membru ar trebui sa determine, in cadrul prezentei directive, modul in care prestatorilor si beneficiarilor le este furnizata informatia. In special obligatia statelor membre de a se asigura ca informatiile relevante sunt usor accesibile pentru prestatori si beneficiari si ca pot fi accesate de catre public fara ca acesta sa intampine obstacole poate fi indeplinita facand aceste informatii accesibile printr-un site internet. Orice informatie ar trebui sa fie furnizata intr-un mod clar, fara ambiguitati.

(51) Informatiile furnizate prestatorilor si beneficiarilor de servicii ar trebui sa includa, in special, informatii privind procedurile si formalitatile, coordonatele autoritatilor competente, conditiile de acces la registrele publice si baze de date, precum si informatii cu privire la caile de atac disponibile si coordonatele asociatiilor si organizatiilor de la care prestatorii si beneficiarii pot primi asistenta practica. Obligatia autoritatilor competente de a asigura asistenta prestatorilor si beneficiarilor nu ar trebui sa includa consiliere juridica in cazuri individuale. Cu toate acestea, ar trebui furnizate informatii generale referitoare la modul in care cerintele sunt in general interpretate sau aplicate. Aspecte precum raspunderea in cazul furnizarii de informatii eronate sau inselatoare ar trebui sa apartina competentei statelor membre.

(52) Stabilirea, in viitorul apropiat, a unor mijloace electronice de indeplinire a procedurilor si formalitatilor este indispensabila pentru simplificarea administrativa in domeniul activitatilor de servicii in beneficiul prestatorilor, al beneficiarilor si al autoritatilor competente. Indeplinirea acestei obligatii de rezultat poate cere modificarea legislatiei nationale si a altor norme aplicabile serviciilor. Aceasta obligatie nu ar trebui sa impiedice statele membre sa prevada alte mijloace, pe langa cele electronice, de a indeplini aceste proceduri si formalitati. Faptul ca trebuie sa existe posibilitatea indeplinirii acestor proceduri si formalitati de la distanta necesita, in special, ca statele membre sa se asigure ca acestea pot fi indeplinite dincolo de frontiere. Obligatia de rezultat nu cuprinde proceduri sau formalitati care prin natura lor nu pot fi realizate la distanta. In plus, acest lucru nu aduce atingere legislatiei statelor membre cu privire la utilizarea limbilor.

(53) In vederea acordarii unei licente pentru anumite activitati de servicii, autoritatea competenta poate cere un interviu cu solicitantul, pentru a evalua integritatea personala si aptitudinile solicitantului in vederea indeplinirii serviciului in cauza. In astfel de cazuri, este posibil ca realizarea formalitatilor prin mijloace electronice sa nu fie adecvata.

(54) Accesul la o activitate de servicii ar trebui sa fie supus autorizarii de catre autoritatile competente doar in cazul in care decizia respectiva indeplineste criteriile de nediscriminare, necesitate si proportionalitate. Aceasta inseamna, in special, faptul ca regimurile de autorizare ar trebui sa fie permise numai in cazul in care un control a posteriori nu ar fi eficient din cauza imposibilitatii constatarii a posteriori a deficientelor serviciilor in cauza, tinandu-se seama in mod corespunzator de riscurile si pericolele care ar putea aparea in lipsa unui control a priori. Cu toate acestea, dispozitiile prevazute de prezenta directiva in acest scop nu pot justifica regimurile de autorizare care sunt interzise de alte instrumente comunitare, cum ar fi Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice [17], sau Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (directiva privind comertul electronic) [18]. Rezultatele procesului evaluarii reciproce va face posibila determinarea, la nivel comunitar, a tipurilor de activitati pentru care regimurile de autorizare ar trebui eliminate.

(55) Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere posibilitatii statelor membre de a retrage autorizatiile dupa ce acestea au fost eliberate, in cazul in care conditiile de autorizare nu mai sunt indeplinite.

(56) In conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie, sanatatea publica, protectia consumatorilor, protectia sanatatii animale, protectia mediului urban constituie motive imperative de interes general. Astfel de motive imperative ar putea justifica aplicarea regimurilor de autorizare si alte restrictii. Cu toate acestea, nici un astfel de regim de autorizare sau restrictie nu ar trebui sa fie discriminatoriu pe motiv de cetatenie sau nationalitate. In plus, principiile necesitatii si proportionalitatii ar trebui sa fie intotdeauna respectate.

(57) Dispozitiile prezentei directive referitoare la regimurile de autorizare ar trebui sa se aplice in cazurile in care accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de catre operatori necesita o decizie din partea unei autoritati competente. Aceasta nu priveste deciziile autoritatilor competente de a crea o entitate publica sau privata pentru prestarea unui anumit serviciu si nici incheierea de contracte de catre autoritatile competente pentru prestarea unui anumit serviciu reglementat de normele privind achizitiile publice, avand in vedere ca prezenta directiva nu are ca obiect normele privind achizitiile publice.

(58) Pentru a facilita accesul la activitatile de servicii si exercitarea acestora, este important sa se evalueze si sa se prezinte un raport asupra regimurilor de autorizare si justificarea acestora. Aceasta obligatie de prezentare a unui raport vizeaza doar existenta regimurilor de autorizare si nu criteriile si conditiile de acordare a unei autorizatii.

(59) Autorizatia ar trebui, in general, sa ofere prestatorului acces la activitatea de servicii sau sa exercite aceasta activitate pe intreg teritoriul national, cu exceptia cazului in care o limita teritoriala este justificata printr-un motiv imperativ de interes general. De exemplu, protectia mediului ar putea justifica cerinta de a obtine o autorizatie individuala pentru fiecare instalatie de pe teritoriul national. Aceasta dispozitie nu ar trebui sa afecteze competentele regionale sau locale de a acorda autorizatii in cadrul statelor membre.

(60) Prezenta directiva si, in special, dispozitiile cu privire la regimurile de autorizare si domeniul de aplicare teritorial al unei autorizatii nu ar trebui sa aduca atingere repartizarii competentelor regionale si locale in cadrul statelor membre, inclusiv autonomiei regionale si locale si utilizarii limbilor oficiale.

(61) Dispozitia referitoare la nesuprapunerea conditiilor pentru acordarea unei autorizatii nu ar trebui sa impiedice statele membre sa isi aplice propriile conditii prevazute in regimul de autorizare. Aceasta ar trebui sa impuna doar ca autoritatile competente, atunci cand stabilesc daca aceste conditii au fost indeplinite de catre solicitant, sa ia in considerare conditiile echivalente care sunt deja indeplinite de catre solicitant intr-un alt stat membru. Prezenta dispozitie nu ar trebui sa impuna aplicarea conditiilor de acordare a unei autorizatii prevazute de regimul de autorizare al unui alt stat membru.

(62) In cazul in care numarul de autorizatii disponibile pentru o activitate este limitat din cauza cantitatii reduse de resurse naturale sau de capacitate tehnica, ar trebui adoptata o procedura de selectie dintre mai multi potentiali candidati, cu scopul dezvoltarii prin libera concurenta a calitatii si conditiilor prestarii de servicii disponibile pentru utilizatori. O astfel de procedura ar trebui sa ofere garantii de transparenta si impartialitate, iar autorizatia astfel acordata nu ar trebui sa aiba o durata excesiva, nu ar trebui sa poata fi reinnoita in mod automat sau sa ii confere alte avantaje prestatorului a carui autorizatie a expirat recent. In special, durata autorizatiei acordate ar trebui stabilita in asa fel incat sa nu restrictioneze sau sa limiteze concurenta dincolo de ceea ce este necesar pentru ca prestatorul sa isi poata amortiza costurile de investitii si sa realizeze un profit echitabil din capitalul investit. Prezenta dispozitie nu ar trebui sa impiedice statele membre sa limiteze numarul autorizatiilor din alte motive decat cele legate de cantitatea redusa de resurse naturale sau capacitatea tehnica redusa. Aceste autorizatii ar trebui, in orice caz, sa se acorde respectand celelalte dispozitii ale prezentei directive referitoare la regimurile de autorizare.

(63) In lipsa unor dispozitii diferite, in cazul in care nu se primeste un raspuns intr-un anumit termen, o autorizatie ar trebui sa se considere acordata. Cu toate acestea, se pot stabili dispozitii diferite cu privire la anumite activitati in cazul in care acest lucru este justificat in mod obiectiv prin motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei parti terte. Astfel de dispozitii pot include norme nationale in conformitate cu care, in absenta unui raspuns din partea autoritatii competente, cererea se considera respinsa, aceasta respingere putand face obiectul unei actiuni in fata instantelor judecatoresti.

(64) Pentru a stabili o adevarata piata interna a serviciilor, este necesar sa se elimine orice restrictii privind libertatea de stabilire si libera circulatie a serviciilor care figureaza inca in legislatiile anumitor state membre si care sunt incompatibile cu articolele 43 si, respectiv, 49 din tratat. Restrictiile care trebuie interzise afecteaza in special piata interna a serviciilor si trebuie eliminate in mod sistematic in cel mai scurt timp.

(65) Libertatea de stabilire implica, in special, principiul egalitatii de tratament, care interzice nu doar discriminarea pe motiv de cetatenie sau nationalitate, ci si orice discriminare indirecta bazata pe alte criterii, care poate duce la aceleasi rezultate. Astfel, accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia intr-un stat membru ca activitate principala sau secundara nu ar trebui sa se supuna unor criterii cum ar fi locul de stabilire, de resedinta, de domiciliu sau al prestarii principale a activitatii de servicii. Totusi, aceste criterii nu ar trebui sa includa cerinte conform carora un prestator sau unul dintre angajatii acestuia sau un reprezentant trebuie sa fie prezent la exercitarea activitatii, atunci cand un motiv imperativ de interes general justifica acest lucru. In plus, un stat membru nu ar trebui sa limiteze capacitatea juridica sau capacitatea societatilor constituite in conformitate cu legislatia unui alt stat membru pe teritoriul caruia se afla sediul principal al acestora, de a sta in justitie. In plus, un stat membru nu ar trebui sa poata conferi avantaje prestatorilor care au o legatura speciala cu un context socio-economic national sau local; acesta nu ar trebui sa aiba posibilitatea sa limiteze, pe criterii legate de locul de stabilire, libertatea prestatorului de a dobandi, exploata sau instraina drepturi si bunuri sau de a avea acces la diferite forme de credit sau de cazare, in masura in care aceste posibilitati sunt utile pentru accesul la activitatea sa sau pentru exercitarea efectiva a acesteia.

(66) Accesul la o activitate sau exercitarea unei activitati de servicii pe teritoriul unui stat membru nu ar trebui sa faca obiectul unui test economic. Interzicerea testelor economice ca preconditie a acordarii autorizatiei ar trebui sa vizeze testele economice in sine, si nu cerintele care sunt justificate in mod obiectiv prin motive imperative de interes general, cum ar fi protectia mediului urban, politica sociala sau sanatatea publica. Interdictia nu ar trebui sa afecteze exercitarea competentelor autoritatilor responsabile de aplicarea dreptului concurentei.

(67) In ceea ce priveste garantiile financiare sau asigurarile, interdictia ar trebui sa vizeze doar obligatia ca garantiile financiare solicitate sau asigurarile sa fie obtinute de la o institutie financiara stabilita in statul membru in cauza.

(68) In ceea ce priveste inregistrarea prealabila, interdictia ar trebui sa vizeze doar obligatia ca prestatorul sa fie inregistrat inainte de stabilire pentru o perioada data intr-un registru tinut in statul membru respectiv.

(69) In vederea coordonarii procesului de modernizare a reglementarilor nationale astfel incat sa fie in conformitate cu cerintele pietei interne, este necesar sa se evalueze anumite cerinte nationale nediscriminatorii, care prin natura lor ar putea restrictiona in mod semnificativ sau ar putea chiar impiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia in temeiul libertatii de stabilire. Acest proces de evaluare ar trebui limitat la compatibilitatea acestor cerinte cu criteriile deja stabilite de catre Curtea de Justitie in ceea ce priveste libertatea de stabilire. Nu ar trebui sa vizeze aplicarea dreptului comunitar in materie de concurenta. In cazul in care aceste cerinte sunt discriminatorii si nu sunt justificate in mod obiectiv printr-un motiv imperativ de interes general, sau in cazul in care sunt disproportionate, acestea trebuie eliminate sau modificate. Rezultatele acestei evaluari vor fi diferite in functie de natura activitatii si a interesului general in cauza. In special, astfel de cerinte ar putea fi justificate in totalitate atunci cand urmaresc obiective de politica sociala.

(70) In scopul prezentei directive si fara a aduce atingere articolului 16 din tratat, serviciile pot fi considerate servicii de interes economic general numai in cazul in care sunt prestate in cadrul aplicarii unei misiuni speciale in interes public incredintata prestatorului de catre statul membru in cauza. Aceasta misiune ar trebui atribuita prin unul sau mai multe acte, a caror forma este determinata de catre statul membru in cauza si ar trebui sa precizeze natura specifica a misiunii atribuite.

(71) Procesul de evaluare reciproca prevazut de prezenta directiva nu ar trebui sa afecteze libertatea statelor membre de a stabili in legislatia proprie un nivel inalt de protectie a interesului general, in special in ceea ce priveste obiectivele de politica sociala. In plus, este necesar ca procesul de evaluare reciproca sa ia pe deplin in considerare specificitatea serviciilor de interes economic general si a misiunilor speciale incredintate acestora. Aceasta poate justifica anumite restrictii asupra libertatii de stabilire, in special in cazul in care aceste restrictii urmaresc protectia sanatatii publice si obiective de politica sociala si indeplinesc conditiile stabilite la articolul 15 alineatul (3) literele (a), (b) si (c). De exemplu, in ceea ce priveste obligatia de a adopta o forma juridica specifica pentru a exercita anumite servicii in domeniul social, Curtea de Justitie a recunoscut deja ca poate fi justificata impunerea cerintei ca prestatorul sa nu urmareasca un scop lucrativ.

(72) Serviciilor de interes economic general li se incredinteaza misiuni legate de coeziunea sociala si teritoriala. Indeplinirea acestor misiuni nu ar trebui impiedicata prin procesul de evaluare prevazut de aceasta directiva. Cerintele care sunt necesare pentru indeplinirea unor astfel de misiuni nu ar trebui sa fi afectate de acest proces; in acelasi timp, este necesar ca restrictiile nejustificate privind libertatea de stabilire sa fie remediate.

(73) Cerintele care trebuie examinate includ normele nationale care, din alte motive decat cele legate de calificarile profesionale, rezerva accesul la anumite activitati anumitor prestatori. Aceste cerinte includ, de asemenea, si obligatia ca un prestator sa adopte o anumita forma juridica, in special sa fie persoana juridica, o societate de persoane, o entitate fara scop lucrativ sau o societate detinuta exclusiv de catre persoane fizice si cerinte referitoare la detinerea capitalului unei societati, in special obligatia de a detine o suma minima de capital pentru anumite activitati de servicii sau de a avea o anumita calificare pentru a detine actiuni sau pentru a administra anumite societati. Evaluarea compatibilitatii tarifelor fixe minime si/sau maxime cu libertatea de stabilire vizeaza doar tarifele impuse de autoritatile competente pentru prestarea anumitor servicii, insa nu vizeaza, de exemplu, regulile generale de stabilire a preturilor, cum ar fi preturile de inchiriere a imobilelor.

(74) Procesul de evaluare reciproca implica faptul ca, in perioada de transpunere, statele membre trebuie in primul rand sa examineze legislatia proprie pentru a stabili daca oricare dintre cerintele mentionate mai sus exista in sistemele lor juridice. Pana la sfarsitul perioadei de transpunere, statele membre ar trebui sa intocmeasca un raport privind rezultatelor examinarii. Fiecare raport se transmite celorlalte state membre si partilor interesate. Statele membre isi vor prezenta observatiile cu privire la aceste rapoarte in termen de sase luni. In termen de un an de la data transpunerii prezentei directive, Comisia ar trebui sa intocmeasca un raport de sinteza, insotit, dupa caz, de propuneri de noi initiative. In cazul in care este necesar, Comisia, in cooperare cu statele membre, le-ar putea asista in elaborarea unei metode comune.

(75) Faptul ca prezenta directiva stabileste un numar de cerinte pe care statele membre trebuie sa le elimine sau sa le evalueze in perioada de transpunere nu aduce atingere recursului la procedurile privind incalcarea dreptului comunitar impotriva unui stat membru care nu si-a indeplinit obligatiile care decurg din articolele 43 sau 49 din tratat.

(76) Prezenta directiva nu vizeaza aplicarea articolelor 28-30 din tratat cu privire la libera circulatie a marfurilor. Restrictiile interzise in temeiul dispozitiei cu privire la libertatea de a presta servicii vizeaza cerintele aplicabile accesului la activitatile de servicii sau exercitarii acestora, nu si cerintele aplicabile marfurilor ca atare.

(77) In cazul in care un operator se deplaseaza intr-un alt stat membru pentru a exercita acolo o activitate de servicii, ar trebui sa se faca o distinctie intre situatiile reglementate prin libertatea de stabilire si cele reglementate, datorita naturii temporare a activitatilor in cauza, prin libera circulatie a serviciilor. In ceea ce priveste diferenta dintre libertatea de stabilire si libera circulatie a serviciilor, in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie, elementul-cheie este acela de a sti daca operatorul este stabilit in statul membru in care presteaza serviciul in cauza. In cazul in care operatorul este stabilit in statul membru in care presteaza serviciile, acesta ar trebui sa intre in domeniul de aplicare a libertatii de stabilire. In cazul in care, dimpotriva, operatorul nu este stabilit in statul membru in care se presteaza serviciul, activitatile sale ar trebui reglementate prin libera circulatie a serviciilor. Curtea de Justitie a afirmat in mod constant ca natura temporara a activitatilor in cauza ar trebui apreciata nu numai in functie de durata prestarii serviciului, ci si in functie de frecventa, periodicitatea si continuitatea acestuia. Caracterul temporar al activitatii nu ar trebui sa insemne ca prestatorul nu se poate dota cu o anumita infrastructura in statul membru in care se presteaza serviciul, cum ar fi un birou sau un cabinet, in masura in care aceasta infrastructura este necesara in scopul prestarii serviciului in cauza.

(78) Pentru a asigura punerea efectiva in aplicare a liberei circulatii a serviciilor si faptul ca beneficiarii si prestatorii pot beneficia de servicii sau pot presta servicii pe intreg teritoriul Comunitatii fara a tine seama de frontiere, este necesar sa se precizeze in ce masura cerintele statelor membre in care se presteaza serviciul pot fi impuse. Este imperativ sa se prevada ca dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii sa nu impiedice statul membru in care se presteaza serviciul sa isi impuna, in conformitate cu principiile stabilite la articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(c), cerintele specifice din motive care tin de ordinea publica si de siguranta publica sau pentru protectia sanatatii publice sau a mediului.

(79) Curtea de Justitie a afirmat in mod constant ca statele membre isi pastreaza dreptul de a lua masuri pentru a-i impiedica pe prestatori sa profite in mod abuziv de principiile pietei interne. Abuzurile efectuate de prestatori ar trebui stabilite de la caz la caz.

(80) Este necesar sa se garanteze ca prestatorii au posibilitatea de a lua cu ei echipamentul care face parte integranta din prestarea serviciului atunci cand se deplaseaza in alt stat membru cu scopul de a presta servicii. Este important, in special, sa se evite cazurile in care serviciile nu au putut fi prestate fara echipament sau situatiile in care prestatorii suporta costuri suplimentare, de exemplu prin inchirierea sau achizitionarea de echipamente diferite de cele pe care le folosesc in mod obisnuit sau printr-o deviere semnificativa de la modalitatea obisnuita de desfasurare a activitatii.

(81) Conceptul de echipament nu include obiecte materiale care sunt furnizate clientului sau care devin parte dintr-un obiect material ca urmare a activitatii de servicii, cum ar fi materialele de constructii sau piese de schimb, sau obiecte care sunt consumate sau lasate la fata locului in cursul prestarii serviciului, de exemplu combustibili, explozivi, focuri de artificii, pesticide, otravuri sau medicamente.

(82) Dispozitiile prezentei directive nu ar trebui sa impiedice aplicarea de catre un stat membru a normelor cu privire la conditiile de angajare. Normele stabilite prin acte cu putere de lege si acte administrative ar trebui, in conformitate cu tratatul, sa fie justificate prin motive legate de protectia lucratorilor si ar trebui sa fie nediscriminatorii, necesare si proportionale, astfel cum sunt interpretate de catre Curtea de Justitie, si ar trebui sa fie in conformitate cu alte acte legislative comunitare aplicabile.

(83) Este necesar sa se garanteze ca dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii nu poate fi eliminata decat in domeniile reglementate prin derogari. Derogarile sunt necesare pentru a lua in considerare nivelul de integrare a pietei interne sau anumite instrumente comunitare legate de servicii conform carora un prestator respecta o alta lege decat cea a statului membru in care este stabilit. In afara de aceasta, in mod exceptional, masurile luate impotriva unui anumit prestator ar trebui, de asemenea, sa fie adoptate in cazuri individuale si in anumite conditii procedurale si de fond stricte. In plus, orice restrictie a liberei circulatii a serviciilor ar trebui permisa in mod exceptional, doar in cazul in care aceasta este in conformitate cu drepturile fundamentale care constituie parte integranta a principiilor generale de drept inscrise in ordinea juridica comunitara.

(84) Derogarea de la dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii in ceea ce priveste serviciile postale ar trebui sa vizeze atat activitatile rezervate prestatorului serviciului universal, cat si celelalte servicii postale.

(85) Derogarea de la dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii in ceea ce priveste recuperarea judiciara a creantelor si referirea la un posibil viitor instrument de armonizare ar trebui sa vizeze doar accesul la activitatile care constau, in special, in introducerea actiunilor in instante judecatoresti in vederea recuperarii creantelor, precum si exercitarea acestor activitati.

(86) Prezenta directiva nu ar trebui sa afecteze conditiile de munca si de angajare care, in temeiul Directivei 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii [19] se aplica lucratorilor detasati in vederea prestarii unui serviciu pe teritoriul unui alt stat membru. In astfel de cazuri, Directiva 96/71/CE stipuleaza ca prestatorii trebuie sa respecte conditiile de angajare in anumite domenii enumerate, aplicabile in statul membru unde se presteaza serviciul. Aceste conditii sunt sunt: perioade maxime de lucru si perioade minime de odihna, durata minima a concediilor anuale remunerate, nivelul minim de salarizare, inclusiv pentru orele suplimentare, conditiile detasarii lucratorilor, in special protectia lucratorilor detasati la intreprinderi cu incadrare in munca temporara, sanatatea, siguranta si igiena muncii, masuri de protectie in ceea ce priveste conditiile de munca si de angajare a femeilor insarcinate sau a femeilor care au nascut de curand, a copiilor si a tinerilor, tratamentul egal pentru femei si barbati, precum si alte dispozitii cu privire la nediscriminare. Acest lucru nu vizeaza doar conditiile de munca si de angajare stabilite prin lege, ci si conditiile stabilite in conventii colective sau sentinte arbitrale care sunt in mod oficial sau de facto declarate aplicabile in sensul Directivei 96/71/CE. In plus, prezenta directiva nu ar trebui sa impiedice statele membre sa aplice conditiile de munca si de angajare in ceea ce priveste alte aspecte decat cele mentionate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71/CE din motive de ordine publica.

(87) Prezenta directiva nu ar trebui sa afecteze nici conditiile de munca si de angajare in cazurile in care lucratorul angajat in vederea prestarii unui serviciu in afara frontierelor este recrutat in statul membru in care se presteaza serviciul. In plus, prezenta directiva nu ar trebui sa afecteze dreptul statului membru in care se presteaza serviciul de a determina daca exista o relatie de munca si de a stabili o distinctie intre lucratori care desfasoara o activitate independenta si salariati, inclusiv "falsii lucratori independenti". In aceasta privinta, caracteristica esentiala a unei relatii de munca in sensul articolului 39 din tratat ar trebui sa fie faptul ca o persoana presteaza, pentru o anumita perioada de timp, servicii pentru o alta persoana si sub indrumarea acesteia, in schimbul carora primeste o remuneratie. Orice activitate pe care o persoana o intreprinde in afara unei relatii de subordonare trebuie calificata ca activitate independenta in sensul articolelor 43 si 49 din tratat.

(88) Dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii nu ar trebui sa se aplice in cazurile in care, in conformitate cu dreptul comunitar, o activitate este rezervata intr-un stat membru pentru o anumita profesie, de exemplu cerintele care rezerva juristilor prestarea de servicii de consiliere juridica.

(89) Derogarea de la dispozitia privind libertatea de a presta servicii in ceea ce priveste inmatricularea vehiculelor luate in leasing intr-un stat membru altul decat cel in care sunt folosite rezulta din jurisprudenta Curtii de Justitie care a recunoscut ca un stat membru poate impune o astfel de obligatie in conformitate cu conditiile proportionale in cazul vehiculelor utilizate pe teritoriul sau. Aceasta excludere nu include inchirierile ocazionale sau temporare.

(90) Relatiile contractuale intre prestator si client, precum si cele dintre angajator si salariat nu ar trebui sa faca obiectul prezentei directive. Legislatia aplicabila in ceea ce priveste obligatiile contractuale sau extracontractuale ale prestatorului ar trebui sa fie determinate prin normele dreptului international privat.

(91) Este necesar ca statele membre sa aiba posibilitatea, in mod exceptional si de la caz la caz, sa ia masuri care deroga de la dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii in ceea ce priveste un prestator stabilit intr-un alt stat membru din motive legate de siguranta serviciilor. Cu toate acestea, ar trebui sa fie posibil sa se ia astfel de masuri doar in absenta armonizarii la nivel comunitar.

(92) Restrictii cu privire la libera circulatie a serviciilor contrare prezentei directive pot aparea nu numai din masuri aplicate prestatorilor, ci si din cauza mai multor bariere in utilizarea serviciilor de catre beneficiari, in special consumatori. Prezenta directiva mentioneaza, cu titlu de exemplu, anumite tipuri de restrictii aplicate unui beneficiar care doreste sa utilizeze un serviciu oferit de un prestator stabilit intr-un alt stat membru. Aceasta include si cazuri in care beneficiarii unui serviciu au obligatia sa obtina autorizatie de la autoritatile competente sau sa faca o declaratie catre acestea pentru a obtine un serviciu de la un prestator stabilit intr-un alt stat membru. Aceasta nu vizeaza regimurile de autorizare generala care se aplica, de asemenea, in cazul utilizarii unui serviciu oferit de un prestator stabilit in acelasi stat membru.

(93) Conceptul de ajutor financiar oferit pentru utilizarea unui anumit serviciu nu ar trebui sa se aplice schemelor de ajutoare oferite de statele membre in special in domeniul social sau in sectorul cultural, care sunt reglementate prin norme comunitare cu privire la concurenta, si nici ajutoarelor financiare generale care nu sunt legate de un anumit serviciu, de exemplu burse de studii sau imprumuturi pentru studenti.

(94) In conformitate cu normele din tratat cu privire la libera circulatie a serviciilor, este interzisa discriminarea pe motiv de cetatenie sau nationalite a beneficiarului sau pe motivul resedintei nationale sau locale. Aceasta discriminare ar putea lua forma unei obligatii impuse doar resortisantilor unui alt stat membru de a furniza documente originale, copii certificate pentru conformitate, un certificat de cetatenie sau nationalitate sau traduceri oficiale ale documentelor pentru a beneficia de un serviciu sau de conditii si preturi mai avantajoase. Cu toate acestea, interzicerea cerintelor discriminatorii nu ar trebui sa impiedice rezervarea avantajelor, in special in ceea ce priveste tarifele, pentru anumiti beneficiari, in cazul in care aceasta rezervare se bazeaza pe criterii legitime si obiective.

(95) Principiul nediscriminarii in cadrul pietei interne implica faptul ca accesul unui beneficiar, in special al unui consumator, la un serviciu oferit publicului nu poate fi refuzat sau restrictionat prin aplicarea unui criteriu inclus in conditiile generale puse la dispozitia publicului, referitor la cetatenia sau nationalitatea beneficiarului sau la locul de resedinta al acestuia. Aceasta nu implica faptul ca dispozitia, in aceste conditii generale, a unor tarife si conditii diferite pentru prestarea unui serviciu ar constitui o discriminare ilegala, in cazul in care aceste tarife, preturi si conditii sunt justificate prin motive obiective care pot varia de la o tara la alta, cum ar fi costurile suplimentare care rezulta din distanta sau caracteristicile tehnice ale prestarii serviciului, sau conditiile diferite ale pietei, cum ar fi o cerere mai mare sau mai redusa in functie de sezon, diferitele perioade de vacanta in statele membre si preturile practicate de catre diferiti concurenti sau riscurile suplimentare legate de reglementari diferite de cele din statul membru de stabilire. Aceasta nu implica nici faptul ca neprestarea unui serviciu catre un consumator din cauza lipsei drepturilor de proprietate intelectuala solicitate pe un anumit teritoriu ar constitui discriminare ilegala.

(96) Printre mijloacele prin care prestatorul poate face usor accesibila informatia pe care este obligat sa o furnizeze beneficiarului, este necesar sa se prevada adresa electronica, inclusiv cea a site-ului internet. In plus, obligatia de a face accesibile anumite informatii in documentele informative ale prestatorului care prezinta serviciile acestuia in detaliu nu ar trebui sa cuprinda comunicarile comerciale de natura generala, cum ar fi publicitatea, ci documente care contin o descriere detaliata a serviciilor propuse, inclusiv documentele de pe site-ul internet.

(97) Este necesar ca prezenta directiva sa prevada anumite norme cu privire la inalta calitate a serviciilor, asigurand in special cerinte cu privire la informatii si transparenta. Aceste norme ar trebui sa se aplice atat in cazul prestarii serviciilor transfrontaliere intre statele membre, cat si in cazul serviciilor prestate intr-un stat membru de catre un prestator stabilit in acel stat membru, fara a se impune sarcini care nu sunt necesare asupra IMM-urilor. Acestea nu ar trebui sa impiedice in nici un fel statele membre sa aplice, in conformitate cu prezenta directiva si cu alte acte legislative comunitare, cerinte calitative suplimentare sau diferite.

(98) Orice operator care presteaza servicii care implica un risc direct si deosebit de sanatate, siguranta sau financiar pentru beneficiar sau o terta persoana, trebuie, in principiu, sa aiba o asigurare corespunzatoare de raspundere profesionala, sau o alta forma de garantie echivalenta sau comparabila, ceea ce inseamna, in special, ca un astfel de operator ar trebui, in general, sa aiba asigurare adecvata pentru serviciile prestate in unul sau mai multe state membre altele decat statul membru de stabilire.

(99) Asigurarea sau garantia ar trebui sa fie corespunzatoare cu gradul de risc si cu natura acestuia. In consecinta, ar fi necesar ca asigurarea prestatorului sa aiba acoperire transfrontaliera doar daca prestatorul respectiv ofera in mod efectiv servicii in alte state membre. Statele membre nu ar trebui sa stabileasca norme mai detaliate in ceea ce priveste acoperirea asigurarii si nici sa fixeze, de exemplu, praguri minime pentru suma asigurata sau limite la excluderi de la acoperirea asigurarii. Prestatorii si societatile de asigurari ar trebui sa mentina flexibilitatea necesara in negocierea politelor de asigurare adaptate in mod precis gradului de risc si naturii acestuia. In plus, nu este necesar sa fie stabilita printr-o dispozitie legislativa o obligatie de asigurare adecvata. Este suficient ca o obligatie de asigurare sa faca parte din normele privind deontologia stabilite de catre ordinele profesionale. In cele din urma, nu ar trebui sa existe nici o obligatie pentru societatile de asigurari de a acorda asigurari.

(100) Este necesar sa se inlature interdictiile totale in ceea ce priveste comunicarile comerciale pentru profesiile reglementate, nu prin eliminarea interdictiilor asupra continutului unei comunicari comerciale, ci prin eliminarea acelor interdictii care, in general, interzic pentru o anumita profesie una sau mai multe forme de comunicare comerciala, cum ar fi publicitatea prin unul sau mai multe mijloace de comunicare in masa. In ceea ce priveste continutul sau metodele comunicarii comerciale, este necesar ca profesionistii sa fie incurajati sa elaboreze coduri de conduita la nivel comunitar, in conformitate cu legislatia comunitara.

(101) Este necesar si in interesul beneficiarilor, in special al consumatorilor, ca prestatorii sa aiba posibilitatea sa ofere servicii multidisciplinare si ca restrictiile in aceasta privinta sa fie limitate la ceea ce este necesar pentru a asigura impartialitatea, independenta si integritatea profesiilor reglementate. Aceasta nu aduce atingere restrictiilor sau interdictiilor in ceea ce priveste desfasurarea unor activitati specifice in scopul asigurarii independentei in cazurile in care un stat membru incredinteaza unui prestator o anumita sarcina, in special in domeniul dezvoltarii urbane, si nu ar trebui sa afecteze nici aplicarea normelor de concurenta.

(102) Pentru a spori transparenta si pentru a promova evaluari bazate pe criterii comparabile in ceea ce priveste calitatea serviciilor oferite si prestate beneficiarilor, este important ca informatia cu privire la semnificatia etichetelor de calitate si a altor marci distinctive legate de aceste servicii sa fie usor accesibila. Aceasta obligatie cu privire la transparenta este deosebit de importanta in domenii precum turismul, in special in industria hoteliera, in care utilizarea sistemelor de clasificare este foarte raspandita. In plus, este necesar sa se examineze in ce masura standardizarea europeana ar putea facilita compatibilitatea si calitatea serviciilor. Standardele Europene sunt elaborate de catre organismele europene de standardizare, Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul european pentru standardizare electrotehnica (Cenelec) si Institutul European de Standarde in Telecomunicatii (ETSI). Dupa caz, Comisia, in conformitate cu procedurile prevazute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informatii in domeniul standardelor si reglementarilor tehnice [20] si a unor norme cu privire la serviciile societatii informationale, poate da un mandat pentru elaborarea unor standarde specifice europene.

(103) Pentru a rezolva potentialele probleme legate de respectarea hotararilor judecatoresti, este necesar sa se prevada ca statele membre sa recunoasca garantiile echivalente depuse la institutii sau organisme, cum ar fi bancile, societatile de asigurari sau prestatori de alte servicii financiare stabiliti intr-un alt stat membru.

(104) Dezvoltarea unei retele a autoritatilor de protectie a consumatorilor din statele membre, care face obiectul Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, completeaza cooperarea prevazuta de prezenta directiva. Aplicarea legislatiei cu privire la protectia consumatorilor in situatii transfrontaliere, in special in ceea ce priveste noile practici de marketing si vanzari, precum si nevoia de a elimina anumite obstacole specifice in calea cooperarii in acest domeniu, necesita un grad mai mare de cooperare intre statele membre. In special este necesar ca in acest sector sa se garanteze ca statele membre impun incetarea practicilor ilegale de catre operatori pe teritoriile lor care vizeaza consumatori dintr-un alt stat membru.

(105) Cooperarea administrativa este esentiala pentru functionarea corecta a pietei interne a serviciilor. Lipsa de cooperare intre statele membre duce la proliferarea normelor aplicabile prestatorilor sau dublarea controalelor pentru activitatile transfrontaliere si poate fi, de asemenea, folosita de catre agenti economici incorecti in scopul evitarii controlului sau pentru a eluda dispozitiile nationale aplicabile serviciilor. In consecinta, este necesar sa se prevada obligatii clare si constrangatoare din punct de vedere juridic pentru ca statele membre sa coopereze in mod eficient.

(106) In sensul capitolului cu privire la cooperarea administrativa, "controlul" ar trebui sa cuprinda activitati precum supravegherea si stabilirea faptelor, rezolvarea problemelor, punerea in executare si aplicarea sanctiunilor, precum si activitatile ulterioare care decurg din acestea.

(107) In imprejurari normale, asistenta reciproca ar trebui sa aiba loc direct intre autoritatile competente. Punctelor de contact desemnate de catre statele membre ar trebui sa li se solicite sa faciliteze acest proces doar in cazul in care se intalnesc dificultati, de exemplu in cazul in care se solicita asistenta pentru identificarea autoritatii competente in cauza.

(108) Anumite obligatii de asistenta reciproca ar trebui sa se aplice in toate aspectele reglementate de prezenta directiva, inclusiv cele referitoare la cazurile in care un prestator se stabileste intr-un alt stat membru. Alte obligatii de asistenta reciproca ar trebui aplicate doar in cazul prestarii de servicii transfrontaliere, in care se aplica dispozitia privind libertatea de a presta servicii. O alta serie de obligatii ar trebui sa se aplice in toate cazurile de prestari de servicii transfrontaliere, inclusiv in sectoarele nereglementate prin dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii. Prestarea de servicii transfrontaliere ar trebui sa includa cazuri in care serviciile sunt prestate la distanta si in care beneficiarul se deplaseaza in statul membru de stabilire al prestatorului pentru a beneficia de servicii.

(109) In cazurile in care un prestator se muta temporar intr-un stat membru altul decat statul membru de stabilire, sunt necesare dispozitii cu privire la asistenta reciproca intre cele doua state membre, in asa fel incat primul sa poata efectua controale, inspectii si anchete la cererea statului membru de stabilire sau sa efectueze astfel de controale din proprie initiativa in cazul in care acestea sunt doar constatari factuale.

(110) Nu ar trebui sa fie posibil ca statele membre sa eludeze normele stabilite de prezenta directiva, inclusiv dispozitia cu privire la libertatea de a presta servicii prin efectuarea unor controale, inspectii si investigatii discriminatorii si disproportionate.

(111) Dispozitiile prezentei directive cu privire la schimbul de informatii referitoare la buna reputatie a prestatorilor nu ar trebui sa impiedice initiativele in domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala, in special in ceea ce priveste schimbul de informatii intre autoritatile responsabile de aplicarea legii din statele membre si in ceea ce priveste cazierul judiciar.

(112) Cooperarea intre statele membre necesita un sistem computerizat de informatii operational pentru ca autoritatile competente sa poata identifica cu usurinta interlocutorii din alte state membre si sa comunice intr-o maniera eficienta.

(113) Este necesar sa se prevada ca statele membre, in cooperare cu Comisia, sa incurajeze partile interesate sa elaboreze coduri de conduita la nivel comunitar cu scopul, in special, de a promova calitatea serviciilor si luand in considerare specificul fiecarei profesii. Aceste coduri de conduita ar trebui sa respecte dreptul Comunitar, in special dreptul concurentei. Acestea ar trebui sa fie compatibile cu normele deontologice profesionale care sunt obligatorii din punct de vedere juridic in statele membre.

(114) Statele membre ar trebui sa incurajeze elaborarea unor coduri de conduita la nivel comunitar, in special de catre ordinele, organismele si asociatiile profesionale. Aceste coduri de conduita ar trebui sa includa, in functie de specificul fiecarei profesii, norme pentru comunicarile comerciale referitoare la profesiile reglementate, precum si norme de deontologie profesionala ale profesiilor reglementate care au ca scop, in special, asigurarea independentei, impartialitatii si a pastrarii secretului profesional. In plus, conditiile de exercitare a activitatilor agentilor imobiliari ar trebui incluse in astfel de coduri de conduita. Statele membre ar trebui sa ia masuri adiacente pentru a incuraja ordinele, organismele si asociatiile profesionale sa puna in practica la nivel national codurile de conduita adoptate la nivel comunitar.

(115) Codurile de conduita la nivel comunitar sunt adoptate pentru a stabili norme minime de conduita si completeaza cerintele juridice ale statelor membre. Acestea nu impiedica statele membre, in conformitate cu legislatia comunitara, sa ia masuri legislative mai stricte, si nu impiedica ordinele profesionale nationale sa ofere o mai mare protectie in codurile lor de conduita nationale.

(116) Deoarece obiectivele prezentei directive si anume, eliminarea barierelor in calea libertatii de stabilire a prestatorilor in statele membre si in calea libertatii de a presta servicii intre statele membre nu pot fi indeplinite in mod satisfacator de catre statele membre si, prin urmare, din cauza dimensiunilor actiunii, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii astfel cum este prevazut la articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(117) Dispozitiile necesare pentru punerea in aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate in conformitate cu Decizia 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei [21].

(118) In conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional privind o mai buna legiferare [22], statele membre sunt incurajate sa elaboreze pentru ele si in interesul Comunitatii tabele care ilustreaza, in masura in care este posibil, corespondenta dintre directiva si masurile de transpunere si sa le faca publice,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Articolul 1
Obiect
(1) Prezenta directiva stabileste dispozitii generale pentru facilitarea exercitarii libertatii de stabilire pentru prestatorii de servicii si a liberei circulatii a serviciilor, mentinand totodata un nivel ridicat al calitatii serviciilor.
(2) Prezenta directiva nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, si nici privatizarea organismelor publice prestatoare de servicii.
(3) Prezenta directiva nu are ca obiect eliminarea monopolurilor care presteaza servicii si nici ajutoarele acordate de statele membre in baza normelor comunitare in materie de concurenta.
Prezenta directiva nu afecteaza libertatea statelor membre de a defini, in conformitate cu legislatia comunitara, ceea ce considera servicii de interes economic general, felul in care ar trebui sa fie aceste servicii organizate si finantate in conformitate cu normele referitoare la ajutoarele de stat sau obligatiile specifice pe care trebuie sa indeplineasca acestea.
(4) Prezenta directiva nu afecteaza masurile luate la nivel comunitar sau national in conformitate cu dreptul comunitar in scopul protejarii sau promovarii diversitatii culturale sau lingvistice sau a pluralismului mijloacelor de comunicare in masa.
(5) Prezenta directiva nu afecteaza normele de drept penal ale statelor membre. Cu toate acestea, statele membre nu pot restrictiona libertatea de a presta servicii prin aplicarea unor dispozitii de drept penal care reglementeaza sau afecteaza in mod specific accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia eludand normele prevazute de prezenta directiva.
(6) Prezenta directiva nu afecteaza legislatia muncii, adica nici una dintre dispozitiile legale sau contractuale cu privire la conditiile de angajare, conditiile de munca, inclusiv sanatatea si siguranta la locul de munca si relatiile dintre angajatori si lucratori pe care statele membre le aplica in conformitate cu legislatia nationala, respectand legislatia comunitara. Prezenta directiva nu afecteaza nici legislatia in materie de securitate sociala a statelor membre.
(7) Prezenta directiva nu afecteaza exercitarea drepturilor fundamentale astfel cum sunt recunoscute in statele membre si in legislatia comunitara. Aceasta nu afecteaza nici dreptul de a negocia, de a incheia si de a pune in aplicare conventii colective si de a desfasura actiuni sindicale in conformitate cu legislatiile si practicile nationale respectand legislatia comunitara.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta directiva se aplica serviciilor furnizate de prestatori stabiliti intr-un stat membru.
(2) Prezenta directiva nu se aplica pentru urmatoarele activitati:
(a) servicii neeconomice de interes general;
(b) servicii financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurari si reasigurari, pensii ocupationale si personale, valori mobiliare, fonduri de investitii, plati si consultanta pentru investitii, inclusiv serviciile mentionate in anexa I la Directiva 2006/48/CE;
(c) serviciile si retelele de comunicatii electronice, precum si resursele si serviciile asociate, in ceea ce priveste domeniile reglementate de Directivele 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE, 2002/22/CE si 2002/58/CE;
(d) serviciile in domeniul transportului, inclusiv serviciile portuare care intra in domeniul de aplicare a titlului V din tratat;
(e) serviciile agentiilor de ocupare temporara a fortei de munca;
(f) servicii de ingrijire a sanatatii, fie ca sunt sau nu asigurate in cadrul unor unitati de ingrijire a sanatatii si indiferent de modul in care sunt organizate si finantate la nivel national sau daca sunt de natura publica sau privata;
(g) servicii audiovizuale, inclusiv serviciile cinematografice, indiferent de modul lor de productie, distributie si transmisie, precum si serviciile de radiodifuziune;
(h) activitatile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miza cu valoare pecuniara in jocuri de noroc, inclusiv loterie, jocuri de cazinou si tranzactii referitoare la pariuri;
(i) activitati care sunt asociate exercitarii autoritatii publice astfel cum se stabileste la articolul 45 din tratat;
(j) servicii sociale cu privire la locuintele sociale, servicii privind ingrijirea copiilor si ajutorul acordat familiilor sau persoanelor aflate in nevoie in mod permanent sau temporar, care sunt prestate de catre stat, de catre prestatori mandatati de stat sau de organizatii de caritate recunoscute de stat;
(k) servicii de securitate privata;
(l) servicii prestate de notari si executori judecatoresti numiti de autoritatile publice.
(3) Prezenta directiva nu se aplica in domeniul impozitarii.
Articolul 3
Relatia cu alte dispozitii ale dreptului comunitar
(1) In cazul in care dispozitiile prezentei directive sunt in conflict cu o dispozitie a unui alt act comunitar care reglementeaza aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia in sectoare specifice sau pentru profesii specifice, dispozitia celuilalt act comunitar prevaleaza si se aplica acestor sectoare sau profesii specifice. Acestea includ:
(a) Directiva 96/71/CE;
(b) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;
(c) Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege si acte administrative ale statelor membre cu privire la desfasurarea activitatilor de difuzare a programelor de televiziune [23];
(d) Directiva 2005/36/CE.
(2) Prezenta directiva nu vizeaza norme ale dreptului international privat, in special norme care reglementeaza legislatia aplicabila obligatiilor contractuale si extracontractuale, inclusiv cele care garanteaza consumatorilor protectia oferita acestora prin normele de protectie a consumatorilor din legislatia cu privire la consumatori in vigoare in statul lor membru.
(3) Statele membre aplica dispozitiile prezentei directive in conformitate cu normele din tratat cu privire la dreptul de stabilire si la libera circulatie a serviciilor.
Articolul 4
Definitii
In sensul prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:
1. "serviciu" inseamna orice activitate economica independenta, prestata in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii, mentionata la articolul 50 din tratat;
2. "prestator" inseamna orice persoana fizica resortisant al unui stat membru sau orice persoana juridica mentionata la articolul 48 din tratat, stabilita intr-un stat membru care ofera sau presteaza un serviciu;
3. "beneficiar" inseamna orice persoana fizica resortisant a unui stat membru sau care beneficiaza de drepturi care ii sunt conferite prin acte comunitare, sau orice persoana juridica mentionata la articolul 48 din tratat, stabilita intr-un stat membru, care, in scopuri profesionale sau non-profesionale utilizeaza sau doreste sa utilizeze un serviciu;
4. "stat membru de stabilire" inseamna statul membru pe al carui teritoriu este stabilit prestatorul serviciului in cauza;
5. "stabilire" inseamna exercitarea efectiva de catre prestator a unei activitati economice prevazute la articolul 43 din tratat, pentru o perioada nedeterminata si cu ajutorul unei infrastructuri stabile de unde activitatea de prestare de servicii este asigurata in mod efectiv;
6. "regim de autorizare" inseamna orice procedura care obliga prestatorul sau beneficiarul sa faca demersuri pe langa autoritatea competenta in scopul obtinerii unei decizii formale sau a unei decizii implicite referitoare la accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia;
7. "cerinta" inseamna orice obligatie, interdictie, conditie sau limita prevazuta in actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre sau care rezulta din jurisprudenta, practici administrative, normele ordinelor profesionale sau normele colective ale asociatiilor profesionale sau ale altor organizatii profesionale adoptate in exercitarea autonomiei lor juridice; normele stabilite prin conventii colective negociate de catre partenerii sociali nu sunt in sine considerate cerinte in sensul prezentei directive;
8. "motive imperative de interes general" inseamna motive astfel recunoscute in jurisprudenta Curtii de Justitie, inclusiv urmatoarele motive: ordinea publica; siguranta publica; sanatate publica; pastrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate sociala; protectia consumatorilor, beneficiarilor serviciilor si a lucratorilor; loialitatea tranzactiilor comerciale; combaterea fraudei; protectia mediului si a mediului urban; sanatatea animalelor; proprietatea intelectuala; conservarea patrimoniului national istoric si artistic; obiective de politica sociala si de politica culturala;
9. "autoritate competenta" inseamna orice organism sau autoritate dintr-un stat membru cu rol de control sau de reglementare in ceea ce priveste activitatile de servicii, in special autoritatile administrative, incluzand instantele judecatoresti actionand in aceasta calitate, ordinele profesionale si asociatiile profesionale sau alte organisme profesionale care, in exercitarea autonomiei lor juridice, reglementeaza in mod colectiv accesul la activitatile de servicii sau exercitarea acestora;
10. "stat membru in care se presteaza serviciul" inseamna statul membru in care serviciul este oferit de catre un prestator stabilit intr-un alt stat membru;
11. "profesie reglementata" inseamna orice activitate profesionala sau ansamblu de activitati profesionale, astfel cum se mentioneaza la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;
12. "comunicare comerciala" inseamna orice forma de comunicare facuta in scopul promovarii directe sau indirecte a bunurilor, serviciilor sau imaginii unei intreprinderi, organizatii sau persoane implicate intr-o activitate comerciala, industriala sau mestesugareasca sau care practica o profesie reglementata. Nu constituie in sine comunicari comerciale urmatoarele:
(a) informatiile care faciliteaza accesul direct la activitatea intreprinderii, organizatiei sau persoanei, incluzand, in special, un nume de domeniu sau o adresa electronica;
(b) comunicari legate de bunuri, servicii sau imaginea intreprinderii, organizatiei sau persoanei compilate intr-o maniera independenta, in special atunci cand sunt prestate fara a se urmari un scop financiar.
CAPITOLUL II
SIMPLIFICARE ADMINISTRATIVA
Articolul 5
Simplificarea procedurilor
(1) Statele membre examineaza procedurile si formalitatile aplicabile accesului la o activitate de servicii si exercitarii acesteia. In cazul in care procedurile si formalitatile examinate in temeiul prezentului alineat nu sunt suficient de simple, statele membre le simplifica.
(2) Comisia poate sa stabileasca formulare armonizate la nivel comunitar in conformitate cu procedura mentionata la articolul 40 alineatul (2). Aceste formulare sunt echivalente cu certificatele, atestarile si orice alte documente solicitate unui prestator.
(3) In cazul in care statele membre solicita ca prestatorul sau beneficiarul sa prezinte un certificat, o atestare sau un alt document pentru a dovedi ca o cerinta a fost indeplinita, acestea accepta orice document dintr-un alt stat membru intocmit intr-un scop echivalent sau din care reiese clar ca cerinta respectiva este indeplinita. Acestea nu pot solicita un document de la un alt stat membru in original, in copie certificata pentru conformitate sau traducere certificata, cu exceptia cazurilor prevazute de alte instrumente comunitare sau in cazul in care o astfel de cerinta este justificata printr-un motiv imperativ de interes general, inclusiv ordinea si siguranta publica. Primul paragraf nu afecteaza dreptul statelor membre de a solicita traduceri necertificate ale unor documente in una dintre limbile lor oficiale.
(4) Alineatul (3) nu se aplica documentelor mentionate la articolul 7 alineatul (2) si la articolul 50 din Directiva 2005/36/CE, la articolul 45 alineatul (3) si la articolele 46, 49 si 50 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii [24], la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 98/5/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitarii cu caracter permanent a profesiei de avocat intr-un stat membru, altul decat cel in care s-a obtinut calificarea [25], in prima Directiva 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, intelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor [26], sau in a unsprezecea Directiva 89/666/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor infiintate intr-un stat membru de anumite forme de societati comerciale care intra sub incidenta legislatiei unui alt stat [27].
Articolul 6
Ghisee unice
(1) Statele membre se asigura ca este posibil ca prestatorii sa indeplineasca, prin intermediul ghiseelor unice, urmatoarele proceduri si formalitati:
(a) toate procedurile si formalitatile necesare pentru accesul la activitatile de servicii ale acestuia, in special toate declaratiile, notificarile sau cererile necesare pentru obtinerea autorizarii de la autoritatile competente, inclusiv cererile de inscriere intr-un registru, intr-un rol sau intr-o baza de date sau intr-un ordin sau intr-o asociatie profesionala;
(b) orice cereri de autorizare necesare pentru exercitarea activitatilor de servicii.
(2) Stabilirea ghiseelor unice nu aduce atingere repartizarii functiilor si competentelor intre autoritati in cadrul sistemelor nationale.
Articolul 7
Dreptul la informare
(1) Statele membre se asigura ca urmatoarele informatii sunt usor accesibile prestatorilor si beneficiarilor prin intermediul ghiseelor unice:
(a) cerintele aplicabile prestatorilor stabiliti pe teritoriul lor, in special acele cerinte cu privire la procedurile si formalitatile care trebuie indeplinite pentru a avea acces la activitatile de servicii si pentru a le exercita;
(b) coordonatele autoritatilor competente, necesare in vederea contactarii directe a acestora, inclusiv coordonatele autoritatilor responsabile in materie de exercitare a activitatilor de servicii;
(c) mijloacele si conditiile de acces la registrele si bazele de date publice cu privire la prestatori si servicii;
(d) caile de atac care sunt in general disponibile in cazul unui litigiu intre autoritatile competente si prestator sau beneficiar, sau intre un prestator si un beneficiar, sau intre prestatori;
(e) coordonatele asociatiilor si organizatiilor, altele decat autoritatile competente, de la care prestatorii sau beneficiarii pot obtine asistenta practica.
(2) Statele membre garanteaza prestatorilor si beneficiarilor posibilitatea de a primi, la cerere, asistenta din partea autoritatilor competente constand in informatii asupra modului in care sunt in general interpretate si aplicate cerintele mentionate la alineatul (1) litera (a). Dupa caz, aceasta consiliere include un ghid simplu explicativ. Informatiile se furnizeaza intr-un limbaj clar si inteligibil.
(3) Statele membre se asigura ca informatiile si asistenta mentionate la alineatele (1) si (2) sunt furnizate intr-o maniera clara si neambigua, ca sunt usor accesibile de la distanta prin mijloace electronice si ca sunt actualizate.
(4) Statele membre se asigura ca ghiseele unice si autoritatile competente raspund in cel mai scurt timp oricarei cereri de informatii sau asistenta mentionate la alineatele (1) si (2) si, in cazurile in care cererea este eronata sau nefondata, informeaza solicitantul in consecinta in cel mai scurt termen.
(5) Statele membre si Comisia iau masuri adiacente pentru a incuraja ghiseele unice sa faca astfel incat informatiile prevazute la prezentul articol sa fie disponibile in alte limbi comunitare. Aceasta dispozitie nu aduce atingere legislatiei statelor membre cu privire la utilizarea limbilor.
(6) Obligatia autoritatilor competente de a asista prestatorii si beneficiarii nu impune acestor autoritati sa furnizeze consiliere juridica in cazuri individuale, ci vizeaza doar informatii generale asupra modului in care cerintele sunt, in mod obisnuit, interpretate sau aplicate.
Articolul 8
Proceduri prin mijloace electronice
(1) Statele membre se asigura ca toate procedurile si formalitatile cu privire la accesul la o activitate de servicii pot fi indeplinite cu usurinta, de la distanta si prin mijloace electronice, prin intermediul ghiseului unic competent si al autoritatilor competente.
(2) Alineatul (1) nu se aplica in cazul controlului spatiilor unde se presteaza serviciul sau a echipamentului utilizat de catre prestator sau in cazul examinarii fizice a capacitatii sau a integritatii personale a prestatorului sau a personalului sau responsabil.
(3) Comisia, in conformitate cu procedura mentionata la articolul 40 alineatul (2), adopta normele de aplicare a alineatului (1) al prezentului articol cu scopul de a facilita interoperabilitatea sistemelor de informatii si utilizarea procedurilor prin mijloace electronice intre statele membre, luand in considerare standardele comune elaborate la nivel comunitar.
CAPITOLUL III
LIBERTATE DE STABILIRE PENTRU PRESTATORI
SECTIUNEA 1
Autorizatii
Articolul 9
Regimuri de autorizare
(1) Statele membre nu impun ca accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia sa se supuna unui regim de autorizare decat in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:
(a) regimul de autorizare nu este discriminatoriu in ceea ce il priveste pe prestatorul in cauza;
(b) nevoia de un regim de autorizare se justifica printr-un motiv imperativ de interes general;
(c) obiectivul urmarit nu poate fi atins printr-o masura mai putin restrictiva, in special din cauza ca un control a posteriori ar avea loc prea tarziu pentru a fi in mod real eficient.
(2) In raportul mentionat la articolul 39 alineatul (1), statele membre indica regimurile lor de autorizare si motiveaza compatibilitatea acestora cu alineatul (1) al prezentului articol.
(3) Prezenta sectiune nu se aplica aspectelor regimurilor de autorizare care sunt reglementate direct sau indirect prin alte instrumente comunitare.
Articolul 10
Conditii de acordare a autorizatiei
(1) Regimurile de autorizare au la baza criterii care ingradesc exercitarea competentei de apreciere a autoritatilor competente, pentru ca aceasta sa nu fie utilizata intr-o maniera arbitrara.
(2) Criteriile mentionate la alineatul (1) sunt:
(a) nediscriminatorii;
(b) justificate printr-un motiv imperativ de interes general;
(c) proportionale cu acel obiectiv de interes general;
(d) clare si lipsite de ambiguitati;
(e) obiective;
(f) facute publice in prealabil;
(g) transparente si accesibile.
(3) Conditiile de acordare a autorizatiei pentru o noua stabilire nu trebuie sa se suprapuna cu cerintele si controalele echivalente sau comparabile in esenta in ceea ce priveste scopul lor, la care prestatorul este supus deja intr-un alt stat membru sau in acelasi stat membru. Punctele de legatura mentionate la articolul 28 alineatul (2) si prestatorul sprijina autoritatea competenta prin furnizarea oricaror informatii necesare cu privire la aceste cerinte.
(4) Autorizatia trebuie sa permita prestatorului accesul la activitatea de servicii sau exercitarea acelei activitati pe teritoriul national, inclusiv prin infiintarea de agentii, filiale, sucursale, birouri, cu exceptia cazului in care o autorizatie individuala acordata fiecarei stabiliri sau o limitare a autorizatiei la o anumita parte a teritoriului este justificata printr-un motiv imperativ de interes general.
(5) Autorizatia se acorda de indata ce se stabileste, in urma unei examinari corespunzatoare, ca au fost indeplinite conditiile de autorizare.
(6) Cu exceptia cazului acordarii unei autorizatii, orice decizie a autoritatilor competente, inclusiv refuzul sau retragerea unei autorizatii, trebuie sa fie motivata corespunzator si sa poata face obiectul unei cai de atac in instantele judecatoresti sau alte instante de atac.
(7) Prezentul articol nu aduce atingere repartizarii competentelor la nivel local sau regional ale autoritatilor din statele membre care acorda autorizatii.
Articolul 11
Durata autorizatiei
(1) O autorizatie nu este acordata unui prestator pe o durata limitata, cu exceptia cazurilor urmatoare:
(a) autorizatia se reinnoieste automat sau se supune doar indeplinirii continue a cerintelor;
(b) numarul autorizatiilor disponibile este limitat dintr-un motiv imperativ de interes public sau
(c) o durata limitata de autorizare poate fi justificata printr-un motiv imperativ de interes general.
(2) Alineatul (1) nu vizeaza termenul maxim in care prestatorul trebuie sa isi inceapa efectiv activitatea dupa obtinerea autorizatiei.
(3) Statele membre solicita unui prestator sa informeze ghiseul unic competent prevazut la articolul 6 cu privire la urmatoarele schimbari:
(a) constituirea de filiale ale caror activitati intra in domeniul de aplicare a regimului de autorizare;
(b) schimbari ale situatiei acestuia, in urma carora conditiile de acordare a autorizatiei nu mai sunt indeplinite.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere posibilitatii statelor membre de a retrage autorizatiile atunci cand conditiile de autorizare nu mai sunt indeplinite.
Articolul 12
Selectia dintre mai multi candidati
(1) In cazul in care numarul autorizatiilor disponibile pentru o anumita activitate este limitat din cauza cantitatii reduse de resurse naturale sau din cauza capacitatii tehnice reduse, statele membre aplica o procedura de selectie potentialilor candidati care ofera garantii depline in ceea ce priveste impartialitatea si transparenta, incluzand, in special, o publicitate adecvata a deschiderii, desfasurarii si incheierii procedurii.
(2) In cazurile mentionate la alineatul (1), autorizatia se acorda pentru o durata limitata corespunzatoare si nu poate fi reinnoita automat si nici nu poate oferi alte avantaje prestatorului a carui autorizatie a expirat sau oricarei persoane care are o relatie deosebita cu prestatorul in cauza.
(3) Sub rezerva alineatului (1) si a articolelor 9 si 10, statele membre pot tine cont, atunci cand se stabilesc normele pentru procedura de selectie, de considerente de sanatate publica, de obiective de politica sociala, de sanatatea si siguranta angajatilor sau a lucratorilor care desfasoara o activitate independenta, de protectia mediului, de protejarea patrimoniului cultural si de alte motive imperative de interes public, in conformitate cu legislatia comunitara.
Articolul 13
Proceduri de autorizare
(1) Procedurile de autorizare si formalitatile trebuie sa fie clare, sa fie facute publice in avans si sa ofere solicitantilor garantia ca cererea lor va fi tratata in mod obiectiv si impartial.
(2) Procedurile si formalitatile de autorizare nu trebuie sa fie disuasive si nici sa complice sau sa intarzie in mod inutil prestarea serviciului. Acestea trebuie sa fie usor accesibile si orice taxe care pot decurge pentru solicitanti din cererea lor trebuie sa fie rezonabile si proportionale cu costul procedurilor de autorizare in cauza si sa nu depaseasca costul procedurilor.
(3) Procedurile si formalitatile de autorizare trebuie sa ofere solicitantilor garantia ca cererea lor va fi prelucrata in cel mai scurt termen si, in orice caz, intr-un termen rezonabil fixat si facut public in avans. Termenul se calculeaza incepand din momentul in care toate documentele au fost furnizate. Atunci cand acest lucru este justificat prin complexitatea problemei, termenul poate fi prelungit o singura data de catre autoritatea competenta, pentru o durata limitata. Prelungirea termenului, precum si durata acestei prelungiri trebuie motivata in mod corespunzator si notificata solicitantului inainte de expirarea termenului initial.
(4) In lipsa unui raspuns in termenul stabilit sau in termenul prelungit in conformitate cu alineatul (3) autorizatia se considera acordata. Cu toate acestea, se poate stabili un regim diferit in cazul in care acest lucru se justifica prin motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei terte parti.
(5) Toate cererile de autorizare fac obiectul unei confirmari de primire in cel mai scurt termen. Confirmarea de primire trebuie sa precizeze urmatoarele:
(a) termenul mentionat la alineatul (3);
(b) caile de atac disponibile;
(c) dupa caz, mentiunea ca, in lipsa unui raspuns in termenul specificat, autorizatia se considera acordata.
(6) In cazul unei cereri incomplete, solicitantul este informat in cel mai scurt termen cu privire la necesitatea de a transmite documentele suplimentare, precum si cu privire la posibilele consecinte asupra termenului mentionat la alineatul (3).
(7) In cazul in care o cerere este respinsa deoarece nu corespunde procedurilor si formalitatilor solicitate, solicitantul este informat cu privire la respingere in cel mai scurt termen.
SECTIUNEA 2
Cerinte interzise sau supuse evaluarii
Articolul 14
Cerinte interzise
Statele membre nu conditioneaza accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia pe teritoriul lor de oricare din urmatoarele cerinte:
1. cerinte discriminatorii bazate direct sau indirect pe cetatenie, sau, in cazul societatilor, pe situarea sediului social, incluzand, in special:
(a) cerinta de cetatenie pentru prestator, personalul acestuia, persoanele care detin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului;
(b) cerinta ca prestatorul, personalul acestuia, persoanele care detin capital social sau membrii organelor de administrare sau de supraveghere ale prestatorului sa aiba resedinta pe teritoriul respectiv;
2. interdictia de a fi stabilit in mai mult de un stat membru sau de a fi inscris in registre sau in ordine sau asociatii profesionale din mai mult de un stat membru;
3. restrictii la libertatea unui prestator de a alege intre a se stabili cu titlu principal sau secundar, in special obligatia prestatorului de a se stabili cu titlu principal pe teritoriul acestora, sau restrictii la libertatea de a alege intre stabilirea sub forma de agentie, de sucursala sau de filiala;
4. conditii de reciprocitate cu statul membru in care prestatorul este deja stabilit, cu exceptia conditiilor de reciprocitate prevazute de instrumentele comunitare in ceea ce priveste energia;
5. aplicarea de la caz la caz a unui test economic care consta in supunerea acordarii autorizatiei dovezii existentei unei nevoi economice sau a unei cereri a pietei, unei evaluari a efectelor economice potentiale sau curente a activitatii, sau unei evaluari a adecvarii activitatii in raport cu obiectivele planificarii economice stabilite de autoritatile competente; aceasta interdictie nu se refera la cerintele de planificare care nu vizeaza obiective economice, ci tin de motive imperative de interes general;
6. interventia directa sau indirecta a operatorilor concurenti, inclusiv in cadrul organismelor consultative, in acordarea autorizatiilor sau in adoptarea altor decizii ale autoritatilor competente, cu exceptia ordinelor si asociatiilor profesionale sau a altor organizatii in calitate de autoritate competenta; aceasta interdictie nu vizeaza consultarea organizatiilor precum camere de comert sau parteneri sociali in alte aspecte decat cererile individuale de autorizare, sau o consultare a publicului larg;
7. obligatia de a constitui sau participa la o garantie financiara sau de a incheia o asigurare la un prestator sau organism stabilit pe teritoriul lor. Aceasta nu aduce atingere posibilitatii statelor membre de a solicita asigurare sau garantii financiare in sine si nici cerintele referitoare la participarea la un fond colectiv de compensare, de exemplu pentru membrii ordinelor sau organizatiilor profesionale;
8. obligatia de a fi inscris in prealabil, pentru o anumita perioada, in registrele tinute pe teritoriul acestora sau de a fi exercitat in prealabil acea activitate pentru o anumita perioada pe teritoriul acestora.
Articolul 15
Cerinte care trebuie evaluate
(1) Statele membre examineaza daca in cadrul sistemului lor juridic se impune oricare dintre cerintele mentionate la alineatul (2) si se asigura ca oricare astfel de cerinte sunt compatibile cu conditiile stabilite la alineatul (3). Statele membre isi adapteaza actele cu putere de lege si actele administrative in asa fel incat acestea sa fie compatibile cu aceste conditii.
(2) Statele membre examineaza daca sistemul lor juridic conditioneaza accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de oricare dintre urmatoarele cerinte nediscriminatorii:
(a) restrictii cantitative sau teritoriale, in special sub forma limitarilor stabilite in functie de populatie sau a unei distante geografice minime intre prestatori;
(b) obligatia unui prestator de a adopta o forma juridica specifica;
(c) cerinte referitoare la detinerea capitalului unei societati;
(d) altele cerinte decat cele care privesc domenii reglementate de Directiva 2005/36/CE sau prevazute in alte instrumente comunitare, care rezerva accesul la activitatea de servicii in cauza pentru anumiti prestatori in temeiul specificului activitatii;
(e) interdictia de a avea mai mult de un loc de stabilire pe teritoriul aceluiasi stat;
(f) cerinte care stabilesc un numar minim de salariati;
(g) tarife obligatorii minime si/sau maxime pe care trebuie sa le respecte prestatorul;
(h) obligatia prestatorului de a oferi alte servicii specifice impreuna cu serviciul sau.
(3) Statele membre verifica daca cerintele mentionate la alineatul (2) indeplinesc urmatoarele conditii:
(a) nediscriminare: cerintele nu trebuie sa fie direct sau indirect discriminatorii in functie de cetatenie sau nationalitate sau, in ceea ce priveste societatile, in functie de situarea sediului social;
(b) necesitate: cerintele trebuie sa fie justificate printr-un motiv imperativ de interes general;
(c) proportionalitate: cerintele trebuie sa fie adecvate pentru a garanta indeplinirea obiectivului urmarit; acestea nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmarit si nu trebuie sa fie posibila inlocuirea acestor cerinte cu alte masuri mai putin restrictive care permit atingerea aceluiasi rezultat.
(4) Alineatele (1), (2) si (3) se aplica legislatiei in domeniul serviciilor de interes economic general doar in masura in care aplicarea acestor alineate nu impiedica, in drept sau in fapt, indeplinirea misiunii speciale care le-a fost incredintata.
(5) In raportul de evaluare reciproca prevazut la articolul 39 alineatul (1), statele membre mentioneaza urmatoarele:
(a) cerintele pe care intentioneaza sa le mentina si motivele pentru care acestea considera ca sunt conforme cu conditiile stabilite la alineatul (3);
(b) cerintele care au fost eliminate sau simplificate.
(6) Incepand cu 28 decembrie 2006, statele membre nu introduc nici o cerinta noua de tipul celor mentionate la alineatul (2), cu exceptia cazului in care cerinta respectiva indeplineste conditiile stabilite la alineatul (3).
(7) Comisiei ii sunt notificate de statele membre orice noi acte cu putere de lege si acte administrative care stabilesc cerinte dintre cele mentionatate la alineatul (6), impreuna cu motivele legate de acele cerinte. Comisia comunica dispozitiile in cauza celorlalte state membre. Notificarea nu impiedica statele membre sa adopte dispozitiile in cauza. In termen de 3 luni de la primirea notificarii, Comisia examineaza compatibilitatea noilor dispozitii cu legislatia comunitara si, dupa caz, adopta o decizie prin care solicita statului membru in cauza sa renunte la adoptarea acestora sau sa le elimine. Notificarea unui proiect legislativ national in concordanta cu Directiva 98/34/CE indeplineste obligatia de notificare prevazuta de prezenta directiva.
CAPITOLUL IV
LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR
SECTIUNEA 1
Libertatea de a presta servicii si derogarile aferente
Articolul 16
Libertatea de a presta servicii
(1) Statele membre respecta dreptul prestatorilor de a furniza servicii intr-un stat membru altul decat cel in care sunt stabiliti. Statele membre in care este prestat serviciul asigura accesul liber la o activitate de servicii si libera exercitare a acesteia pe teritoriul lor. Statele membre nu pot conditiona accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia pe teritoriul lor de indeplinirea oricaror cerinte care nu respecta urmatoarele principii:
(a) nediscriminare: cerintele nu trebuie sa fie, direct sau indirect, discriminatorii pe motiv de cetatenie sau, in ceea ce priveste persoanele juridice, pe motivul privind statul membru in care sunt stabilite;
(b) necesitate: cerintele trebuie sa fie justificate prin motive de ordine publica, de siguranta publica, de sanatate publica sau de protectie a mediului;
(c) proportionalitate: cerintele trebuie sa fie adecvate pentru a garanta indeplinirea obiectivului urmarit si nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmarit.
(2) Statele membre nu pot sa restranga libertatea de a presta servicii in cazul unui prestator stabilit intr-un alt stat membru impunand una dintre cerintele urmatoare:
(a) obligatia prestatorului de a fi stabilit pe teritoriul lor;
(b) obligatia prestatorului de a obtine o autorizatie din partea autoritatilor competente, inclusiv inscrierea intr-un registru sau intr-un ordin sau asociatie profesionala pe teritoriul lor, cu exceptia cazurilor prevazute de prezenta directiva sau de alte instrumente comunitare;
(c) interdictia pentru prestator de a se dota cu o anumita forma sau tip de infrastructura pe teritoriul lor, inclusiv un birou sau un cabinet de care are nevoie prestatorul pentru a oferi serviciul in cauza;
(d) aplicarea unui regim contractual special intre prestator si beneficiar care impiedica sau restrictioneaza prestarea de servicii in mod independent;
(e) obligatia prestatorului de a avea un document de identitate emis de catre autoritatile lor competente specific pentru exercitarea unei activitati de servicii;
(f) cerintele, cu exceptia celor necesare pentru sanatatea si siguranta muncii, care afecteaza utilizarea echipamentului si materialelor care fac parte integranta din serviciul prestat;
(g) restrictii asupra libertatii de a presta servicii mentionate la articolul 19.
(3) Prezentele dispozitii nu impiedica statul membru in care se deplaseaza prestatorul sa impuna cerinte in ceea ce priveste o activitate de servicii in cazul in care acestea sunt justificate din motive de ordine publica, siguranta publica, sanatate publica sau protectia mediului, in conformitate cu alineatul (1). De asemenea, statul membru in cauza nu este impiedicat sa aplice, in conformitate cu dreptul comunitar, propriile norme in ceea ce priveste conditiile de angajare, inclusiv cele stabilite in conventiile colective.
(4) Pana la 28 decembrie 2011, Comisia, in urma consultarii statelor membre si a partenerilor sociali la nivel comunitar, inainteaza Parlamentului European si Consiliului un raport asupra aplicarii prezentului articol, in care se va lua in calcul necesitatea propunerii unor masuri de armonizare privind activitatile de servicii reglementate de prezenta directiva.
Articolul 17
Derogari suplimentare de la libertatea de a presta servicii
Articolul 16 nu se aplica:
1. serviciilor de interes economic general prestate intr-un alt stat membru, printre care:
(a) in sectorul postal, serviciile reglementate prin Directiva 97/67/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pietei interne a serviciilor postale ale Comunitatii si imbunatatirea calitatii serviciului [28];
(b) in sectorul electricitatii, serviciile reglementate prin Directiva 2003/54/CE [29] a Parlamentului European si a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piata interna a energiei electrice;
(c) in sectorul gazelor, serviciile reglementate prin Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piata interna in sectorul gazelor naturale [30];
(d) serviciilor de distribuire si alimentare cu apa si serviciilor de tratare a apelor uzate;
(e) serviciilor de tratare a deseurilor;
2. domeniilor reglementate prin Directiva 96/71/CE;
3. domeniilor reglementate prin Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date [31];
4. domeniilor reglementate prin Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitarii efective a libertatii de a presta servicii de catre avocati [32];
5. activitatii de recuperare judiciara a datoriilor;
6. domeniilor reglementate prin titlul II din Directiva 2005/36/CE si nici cerintelor din statul membru unde se presteaza serviciul care rezerva o activitate unei anumite profesii;
7. domeniilor reglementate prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;
8. in ceea ce priveste formalitatile administrative referitoare la libera circulatie a persoanelor si resedinta acestora, domeniilor reglementate prin dispozitiile Directivei 2004/38/CE care stabileste formalitati administrative pe care beneficiarii trebuie sa le intreprinda la autoritatile competente ale statului membru in care este furnizat serviciul;
9. in ceea ce priveste resortisantii tarilor terte care se deplaseaza intr-un alt stat membru in contextul prestarii unui serviciu, posibilitatea ca statele membre sa solicite viza sau permis de sedere pentru resortisanti din tari terte carora nu li se aplica regimul de recunoastere reciproca prevazut la articolul 21 din Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune [33] sau posibilitatea de a obliga resortisantii din tarile terte de a se prezenta la autoritatile competente din statul membru in care este furnizat serviciul la momentul intrarii acestora pe teritoriul sau la o data ulterioara;
10. in ceea ce priveste transportul de deseuri, domeniilor reglementate prin Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea si controlul transporturilor de deseuri in interiorul, la intrarea si iesirea din Comunitatea Europeana [34];
11. drepturilor de autor si drepturilor conexe, drepturilor reglementate prin Directiva 87/54/CEE din 16 decembrie 1986 privind protectia juridica a topografiilor produselor din materiale semiconductoare [35] si prin Directiva 96/9/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 martie 1996 privind protectia juridica a bazelor de date [36], precum si drepturilor de proprietate industriala;
12. actelor care, prin lege, necesita interventia unui notar;
13. domeniilor reglementate prin Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale si al conturilor consolidate [37];
14. inmatricularii vehiculelor luate in leasing intr-un alt stat membru;
15. dispozitiilor privind obligatiile contractuale si extracontractuale, inclusiv forma contractelor, determinata in conformitate cu normele dreptului privat international.
Articolul 18
Derogari in cazuri individuale
(1) Prin derogare de la articolul 16 si doar in imprejurari exceptionale, un stat membru poate sa ia, impotriva unui prestator stabilit intr-un alt stat membru, masuri cu privire la siguranta serviciilor.
(2) Masurile prevazute la alineatul (1) pot fi adoptate doar in cazul in care se respecta procedura de asistenta reciproca stabilita la articolul 35 si sunt indeplinite conditiile urmatoare:
(a) dispozitiile nationale in conformitate cu care se adopta masura nu au facut obiectul armonizarii comunitare in domeniul sigurantei serviciilor;
(b) masurile prevad un nivel mai inalt de protectie a beneficiarului decat s-ar prevedea intr-o masura adoptata de statul membru de stabilire in conformitate cu dispozitiile sale nationale;
(c) statul membru de stabilire nu adopta nici o masura sau adopta masuri insuficiente in comparatie cu cele mentionate la articolul 35 alineatul (2);
(d) masurile sunt proportionale.
(3) Alineatele (1) si (2) nu aduc atingere dispozitiilor stabilite in instrumentele comunitare care garanteaza libertatea de a presta servicii sau care permit derogari de la aceasta.
SECTIUNEA 2
Drepturile beneficiarilor de servicii
Articolul 19
Restrictii interzise
Statele membre nu pot impune unui beneficiar cerinte care restrictioneaza utilizarea unui serviciu oferit de un prestator stabilit intr-un alt stat membru, in special cerintele urmatoare:
(a) obligatia de a obtine autorizatie de la autoritatile competente ale acestora sau de a face o declaratie catre acestea;
(b) limite discriminatorii in acordarea asistentei financiare pe motiv ca prestatorul este stabilit intr-un alt stat membru sau din motive care tin de situarea locului unde se presteaza serviciul.
Articolul 20
Nediscriminare
(1) Statul membru se asigura ca beneficiarul nu este supus unor cerinte discriminatorii bazate pe cetatenie ori nationalitate sau pe locul de resedinta ori sediul acestuia.
(2) Statele membre se asigura ca conditiile generale de acces la un serviciu care sunt puse la dispozitia publicului de catre prestator nu contin conditii discriminatorii referitoare la cetatenie ori nationalitate sau locul de resedinta ori sediul beneficiarului, insa fara a aduce atingere posibilitatii prevederii unor diferente intre conditiile de acces in cazul in care acele diferente sunt justificate in mod direct prin criterii obiective.
Articolul 21
Asistenta acordata beneficiarilor
(1) Statele membre se asigura ca beneficiarii pot sa obtina in statul membru in care isi au resedinta sau sediul social urmatoarele informatii:
(a) informatii generale cu privire la cerintele aplicabile in alte state membre in ceea ce priveste accesul la activitatile de servicii si exercitarea acestora, in special cele cu privire la protectia consumatorilor;
(b) informatii generale cu privire la caile de atac disponibile in cazul unui litigiu intre un prestator si un beneficiar;
(c) detaliile de contact ale asociatiilor si organizatiilor, inclusiv centrele din Reteaua de centre europene ale consumatorilor, de la care prestatorii sau beneficiarii pot primi asistenta practica. Dupa caz, consilierea din partea autoritatilor competente include un ghid simplu explicativ. Informatiile si asistenta se furnizeaza intr-o maniera clara si neambigua, sunt usor accesibile de la distanta, inclusiv prin mijloace electronice si sunt actualizate.
(2) Statele membre pot sa incredinteze sarcina mentionata la alineatul (1) ghiseelor unice sau oricarui organism, cum ar fi centrele Retelei de centre europene ale consumatorilor, asociatiilor de consumatori sau Centrelor Euro Info. Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre numele si detaliile de contact ale organismelor desemnate. Comisia le transmite tuturor statelor membre.
(3) In vederea indeplinirii cerintelor stabilite la alineatele (1) si (2), organismul sesizat de catre beneficiar contacteaza, in cazul in care este necesar, organismul competent al statului membru in cauza. Acesta din urma transmite informatiile solicitate in cel mai scurt termen organismului solicitant, care inainteaza informatiile beneficiarului. Statele membre se asigura ca aceste organisme isi acorda asistenta reciproca si adopta toate masurile necesare pentru o cooperare eficienta. Impreuna cu Comisia, statele membre stabilesc normele practice necesare in vederea punerii in aplicare a alineatului (1).
(4) Comisia, in conformitate cu procedura mentionata la articolul 40 alineatul (2), adopta dispozitii de aplicare a alineatelor (1), (2) si (3) ale prezentului articol, specificand mecanismele tehnice pentru schimbul de informatii intre organismele diferitelor state membre si, in special, interoperabilitatea sistemelor de informatii, luand in considerare standardele comune.
CAPITOLUL V
CALITATEA SERVICIILOR
Articolul 22
Informatii cu privire la prestatori si la serviciile acestora
(1) Statele membre se asigura ca prestatorii pun urmatoarele informatii la dispozitia beneficiarilor:
(a) numele sau denumirea prestatorului, statutul si forma sa juridica, adresa geografica unde este stabilit si date care sa permita contactarea rapida a acestuia si comunicarea directa cu acesta, dupa caz, prin mijloace electronice;
(b) in cazul in care prestatorul este inscris intr-un registru de comert sau un alt registru public similar, numele acelui registru si numarul de inregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente in acel registru;
(c) in cazul in care activitatea este supusa unui regim de autorizare, datele autoritatii competente sau ale ghiseului unic;
(d) in cazul in care prestatorul exercita o activitate care este supusa TVA, numarul de identificare mentionat la articolul 22 alineatul (1) din cea de-a sasea Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxa pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare [38];
(e) in cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care prestatorul este inscris, titlul profesional si statul membru in care a fost acordat acest titlu;
(f) conditiile si clauzele generale, daca exista, utilizate de catre prestator;
(g) clauze contractuale, daca exista, utilizate de catre prestator cu privire la legislatia aplicabila contractului si/sau instantele judecatoresti competente;
(h) existenta unei garantii post-vanzare neimpuse prin legislatie;
(i) pretul serviciului in cazul in care pretul este stabilit in prealabil de catre prestator pentru un anumit tip de serviciu;
(j) principalele caracteristici ale serviciilor in cazul in care acestea nu reies deja din context;
(k) asigurarea sau garantiile mentionate la articolul 23 alineatul (1) si, in special, detaliile de contact ale asiguratorului sau ale garantului si acoperirea teritoriala.
(2) Statele membre se asigura ca informatiile mentionate la alineatul (1), la alegerea prestatorului:
(a) sunt comunicate de catre prestator din proprie initiativa;
(b) sunt usor accesibile pentru beneficiar in locul prestarii serviciului sau al incheierii contractului;
(c) pot fi accesate cu usurinta de catre beneficiar prin mijloace electronice printr-o adresa oferita de catre prestator;
(d) apar in orice documente de informare oferite beneficiarului de catre prestator care alcatuiesc o descriere detaliata a serviciului prestat.
(3) Statele membre se asigura ca, la cererea beneficiarului, prestatorii ofera urmatoarele informatii suplimentare:
(a) pretul serviciului, in cazul in care acesta nu este stabilit in prealabil de catre prestator, sau, daca nu poate fi comunicat un pret exact, o metoda de calcul a pretului astfel incat acesta sa poata fi verificat de catre beneficiar sau un deviz suficient de detaliat;
(b) in ceea ce priveste profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile in statul membru de stabilire si mijloacele prin care se poate obtine accesul la acestea;
(c) informatii cu privire la activitatile multidisciplinare si parteneriatele acestora care sunt legate de serviciul in cauza si cu privire la masurile luate pentru a evita conflictele de interese. Aceste informatii se includ in orice document informativ in care prestatorii ofera o descriere detaliata a serviciilor lor;
(d) orice coduri de conduita carora le este supus prestatorul si adresele la care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice, specificand limba in care este scrisa versiunea disponibila;
(e) in cazul in care un prestator este supus unui cod de conduita sau este membru al unei asociatii profesionale sau al unui organism profesional care prevede recurgerea la mijloace extrajudiciare de solutionare a litigiilor, informatii in aceasta privinta. Prestatorul trebuie sa indice mijloacele de acces la informatiile detaliate cu privire la caracteristicile si conditiile de utilizare ale mijloacelor extrajudiciare de solutionare a litigiilor.
(4) Statele membre se asigura ca informatiile pe care trebuie sa le ofere un prestator in conformitate cu prezentul capitol sunt puse la dispozitie sau comunicate in mod clar si neambiguu si in timp util inainte de incheierea contractului sau, in absenta unui contract scris, inainte de prestarea serviciului.
(5) Cerintele de informare stabilite in prezentul capitol se adauga cerintelor deja prevazute de legislatia comunitara si nu impiedica statele membre sa impuna cerinte de informare suplimentare aplicabile prestatorilor stabiliti pe teritoriile acestora.
(6) Comisia, in conformitate cu procedura mentionata la articolul 40 alineatul (2), poate sa precizeze continutul informatiilor prevazute la alineatele (1) si (3) din prezentul articol in conformitate cu specificul anumitor activitati si poate sa precizeze normele practice de aplicare a alineatului (2) din prezentul alineat.
Articolul 23
Asigurari si garantii profesionale
(1) Statele membre pot prevedea ca prestatorii ale caror servicii prezinta un risc direct si specific pentru sanatatea si siguranta beneficiarului sau a unei terte persoane sau pentru securitatea financiara a beneficiarului incheie o asigurare de raspundere profesionala corespunzatoare naturii si gradului de risc sau ofera o garantie sau un acord similar echivalent sau comparabil in esenta in ceea ce priveste scopul acestuia.
(2) Atunci cand un prestator se stabileste pe teritoriul lor, statele membre nu pot sa solicite o asigurare de raspundere profesionala sau o garantie de la prestator in cazul in care acesta este deja acoperit de o garantie care este echivalenta sau comparabila in esenta in ceea ce priveste scopul acesteia si acoperirea pe care o ofera in privinta riscului asigurat, a sumei asigurate sau a plafonului garantiei, precum si posibile excluderi de la acoperire, intr-un alt stat membru in care prestatorul este deja stabilit. In cazul in care echivalenta este doar partiala, statele membre pot sa solicite o garantie suplimentara pentru a acoperi aspectele care nu sunt deja acoperite. In cazul in care un stat membru impune unui prestator stabilit pe teritoriul sau sa incheie o asigurare de raspundere profesionala sau sa ofere o alta garantie, statul membru respectiv accepta ca mijloace suficiente de proba atestarile de acoperire a asigurarii eliberate de institutiile de credit si asiguratorii stabiliti in alte state membre.
(3) Alineatele (1) si (2) nu afecteaza asigurarile profesionale sau sistemele de garantii prevazute in alte instrumente comunitare.
(4) Pentru punerea in aplicare a alineatului (1), Comisia, in conformitate cu procedura de reglementare mentionata la articolul 40 alineatul (2), poate sa stabileasca o lista de servicii care prezinta caracteristicile mentionate la alineatul (1) al prezentului articol. Comisia, de asemenea, in conformitate cu procedurile mentionate la articolul 40 alineatul (3), poate adopta masuri cu scopul de a modifica elementele neesentiale ale prezentei directive completand aceasta directiva, prin stabilirea de criterii comune pentru a defini caracterul corespunzator, fata de natura si gradul de risc, al asigurarii sau garantiilor mentionate la alineatul (1) din prezentul articol.
(5) In sensul prezentului articol:
- "risc direct si special" inseamna un risc care decurge direct din prestarea serviciului;
- "sanatatea si siguranta" inseamna, referitor la un beneficiar sau o terta persoana, prevenirea decesului sau a unei vatamari corporale grave;
- "securitatea financiara" inseamna, referitor la un beneficiar prevenirea unor pierderi importante in bani sau din valoarea unui bun;
- "asigurare de raspundere profesionala" inseamna o asigurare incheiata de un prestator in vederea raspunderii potentiale fata de beneficiari si, dupa caz, terte parti, decurgand din prestarea serviciului.
Articolul 24
Comunicarile comerciale ale profesiilor reglementate
(1) Statele membre elimina toate interdictiile totale cu privire la comunicarile comerciale ale profesiilor reglementate.
(2) Statele membre asigura ca normele profesionale sunt respectate in comunicarile comerciale ale profesiilor reglementate, in conformitate cu legislatia comunitara referitoare, in special, la independenta, demnitatea si integritatea profesiei, precum si la pastrarea secretului profesional conform specificului fiecarei profesii. Normele profesionale cu privire la comunicarile comerciale trebuie sa fie nediscriminatorii, justificate printr-un motiv imperativ de interes general si proportionale.
Articolul 25
Activitati multidisciplinare
(1) Statele membre asigura ca prestatorii nu sunt supusi unor cerinte care ii obliga sa exercite o anumita activitate specifica in mod exclusiv, sau care limiteaza exercitarea in comun sau in parteneriate de activitati diferite. Cu toate acestea, urmatorii prestatori pot fi supusi unor astfel de cerinte:
(a) profesiile reglementate, in masura in care este justificat pentru a garanta respectarea normelor care reglementeaza etica si conduita profesionala, care variaza in functie de specificul fiecarei profesii, si in masura in care este necesar pentru a asigura independenta si impartialitatea acestora;
(b) prestatorii de servicii de certificare, acreditare, monitorizare tehnica, servicii de testare sau incercare, in masura in care este justificat pentru a asigura independenta si impartialitatea acestora.
(2) In cazul in care sunt autorizate activitati multidisciplinare intre prestatorii mentionati la alineatul (1) literele (a) si (b), statele membre asigura urmatoarele:
(a) prevenirea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor intre anumite activitati;
(b) garantarea independentei si a impartialitatii cerute de anumite activitati;
(c) normele care reglementeaza etica si conduita profesionala pentru diferite activitati sunt compatibile intre ele, in special in ceea ce priveste secretul profesional.
(3) In raportul mentionat la articolul 39 alineatul (1), statele membre indica ce prestatori se supun cerintelor stabilite la alineatul (1) al prezentului articol, continutul acestor cerinte si motivele pentru care acestea le considera justificate.
Articolul 26
Politica de calitate a serviciilor
(1) Statele membre, in cooperare cu Comisia, iau masuri adiacente pentru a-i incuraja pe prestatori sa actioneze voluntar pentru a asigura calitatea prestarii serviciilor, in special prin utilizarea uneia dintre urmatoarele metode:
(a) certificare sau evaluare a activitatii lor de catre organisme independente sau acreditate;
(b) elaborarea propriei lor carte a calitatii sau participarea la carte ale calitatii sau etichete de calitate elaborate de catre organismele profesionale la nivel comunitar.
(2) Statele membre asigura ca informatia cu privire la semnificatia anumitor etichete si criteriile dupa care se aplica etichetele si alte marci ale calitatii referitoare la servicii pot fi accesate usor de catre prestatori si beneficiari.
(3) Statele membre, in cooperare cu Comisia, iau masuri adiacente pentru a incuraja ordinele profesionale, precum si camerele de comert, asociatiile mestesugaresti si asociatiile de consumatori de pe teritoriul lor sa coopereze la nivel comunitar pentru a promova calitatea prestarii serviciilor, in special prin facilitarea evaluarii competentei unui prestator.
(4) Statele membre, in cooperare cu Comisia, iau masuri adiacente pentru incurajarea dezvoltarii evaluarilor independente, in special de catre asociatiile de consumatori, in ceea ce priveste calitatea si defectele prestarii serviciilor si, in special, dezvoltarea la nivel comunitar a unor incercari si testari comparative si comunicarea rezultatelor.
(5) Statele membre, in cooperare cu Comisia, incurajeaza dezvoltarea unor standarde europene voluntare, cu scopul de a facilita compatibilitatea intre serviciile oferite de catre prestatori din diferite state membre, informarea beneficiarului si calitatea serviciilor.
Articolul 27
Solutionarea litigiilor
(1) Statele membre iau masurile generale necesare pentru a asigura ca prestatorii furnizeaza detalii de contact, in special o adresa postala, un numar de fax sau adresa e-mail si un numar de telefon la care toti beneficiarii, inclusiv cei care au resedinta sau sediul social intr-un alt stat membru, le pot adresa o reclamatie sau o solicitare de informatii in legatura cu serviciul prestat. Prestatorii pun la dispozitie adresa legala in cazul in care aceasta nu este adresa obisnuita pentru corespondenta. Statele membre iau masurile generale necesare pentru a asigura ca prestatorii raspund reclamatiilor mentionate la primul paragraf in cel mai scurt termen posibil si fac dovada de diligenta pentru a gasi o solutie satisfacatoare.
(2) Statele membre iau masurile generale necesare pentru a asigura ca prestatorii sunt obligati sa demonstreze respectarea obligatiilor stabilite in prezenta directiva in ceea ce priveste furnizarea de informatii si ca informatiile sunt exacte.
(3) In cazul in care se cere o garantie financiara pentru executarea unei hotarari judecatoresti, statele membre recunosc o garantie echivalenta constituita la o institutie de credit sau la un asigurator stabilit intr-un alt stat membru. Astfel de institutii de credit trebuie sa fie autorizate intr-un stat membru in conformitate cu Directiva 2006/48/CE si astfel de asiguratori trebuie sa fie autorizati, in conformitate, dupa caz, cu prima Directiva 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege si actelor administrative privind initierea si exercitarea activitatii de asigurare generala directa [39] si cu Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viata [40].
(4) Statele membre iau masurile generale necesare pentru a asigura ca prestatorii care sunt supusi unui cod de conduita sau sunt membri ai unei asociatii sau ai unui organism profesional care prevede recurgerea la metode extrajudiciare de solutionare a litigiilor ii informeaza pe beneficiari in aceasta privinta si mentioneaza acest lucru in orice document in care sunt prezentate serviciile lor in detaliu, indicand in ce mod se poate obtine accesul la informatiile detaliate asupra caracteristicilor si conditiilor de utilizare a unui astfel de mecanism.
CAPITOLUL VI
COOPERARE ADMINISTRATIVA
Articolul 28
Asistenta reciproca - obligatii generale
(1) Statele membre isi acorda asistenta reciproca si adopta masuri de cooperare eficienta pentru a asigura controlul prestatorilor si al serviciilor pe care le presteaza.
(2) In sensul prezentului capitol, statele membre desemneaza unul sau mai multe puncte de legatura, ale caror detalii de contact se comunica celorlalte state membre si Comisiei. Comisia publica si actualizeaza cu regularitate lista punctelor de legatura.
(3) Cererile de informare si cererile de efectuare a unor verificari, inspectii si investigatii in temeiul prezentului capitol se motiveaza in mod corespunzator, precizand, in primul rand, motivul cererii. Informatiile schimbate se utilizeaza numai in scopul pentru care au fost cerute
(4) In cazul primirii unei cereri de asistenta din partea autoritatilor competente dintr-un alt stat membru, statele membre se asigura ca prestatorii stabiliti pe teritoriul lor transmit autoritatilor lor competente toate informatiile necesare pentru controlul activitatii lor in conformitate cu legislatia lor nationala.
(5) In cazul unor dificultati privind indeplinirea unei cereri de informare sau in efectuarea de verificari, inspectii sau investigatii, statul membru in cauza informeaza rapid statul membru solicitant in vederea gasirii unei solutii.
(6) Statele membre furnizeaza informatiile cerute de catre alte state membre sau de catre Comisie prin mijloace electronice si in cel mai scurt termen.
(7) Statele membre asigura ca registrele in care prestatorii sunt inscrisi si care pot fi consultate de catre autoritatile competente pe teritoriul lor, pot fi, de asemenea, consultate in aceleasi conditii de catre autoritatile competente echivalente ale celorlalte state membre.
(8) Statele membre comunica Comisiei informatii cu privire la cazuri in care alte state membre nu isi indeplinesc obligatia de asistenta reciproca. In cazul in care este necesar, Comisia adopta masurile adecvate, inclusiv procedurile prevazute la articolul 226 din tratat, pentru a asigura ca statele membre in cauza isi indeplinesc obligatia de asistenta reciproca. Comisia informeaza periodic statele membre in legatura cu functionarea dispozitiilor cu privire la asistenta reciproca.
Articolul 29
Asistenta reciproca - obligatii generale pentru statul membru de stabilire
(1) In ceea ce ii priveste pe prestatorii care ofera servicii intr-un alt stat membru, statul membru de stabilire furnizeaza informatii cu privire la prestatorii stabiliti pe teritoriul sau, atunci cand acest lucru i se solicita de catre alt stat membru si, in special, confirma ca un prestator este stabilit pe teritoriul acestuia si, ca potrivit informatiilor sale, nu isi exercita activitatile in mod ilegal.
(2) Statul membru de stabilire efectueaza verificarile, inspectiile si investigatiile cerute de un alt stat membru si il informeaza pe acesta cu privire la rezultate si, dupa caz, cu privire la masurile luate. In acest scop, autoritatile competente actioneaza in limitele competentelor care le sunt conferite in statul lor membru. Autoritatile competente pot decide cu privire la masurile cele mai potrivite care trebuie luate in fiecare caz individual pentru a raspunde cererii unui alt stat membru.
(3) In momentul in care ia cunostinta de un comportament sau de acte precise ale unui prestator stabilit pe teritoriul sau, care presteaza servicii in alte state membre care, potrivit informatiilor sale, ar putea cauza un prejudiciu grav sanatatii sau sigurantei persoanelor sau mediului, statul membru de stabilire informeaza toate celelalte state membre si Comisia in cel mai scurt termen.
Articolul 30
Controlul de catre statul membru de stabilire in cazul deplasarii temporare a unui prestator intr-un alt stat membru
(1) In ceea ce priveste cazurile care nu intra sub incidenta articolului 31 alineatul (1), statul membru de stabilire asigura ca respectarea cerintelor lui este controlata in conformitate cu atributiile de control prevazute in legislatia sa nationala, in special prin masuri de control la locul de stabilire al prestatorului.
(2) Statul membru de stabilire nu se abtine sa adopte masuri de control sau de punere in executare pe teritoriul sau pe motiv ca serviciul a fost prestat sau a cauzat prejudicii intr-un alt stat membru.
(3) Obligatia stabilita la alineatul (1) nu implica pentru statul membru de stabilire efectuarea de verificari si controale factuale pe teritoriul statului membru unde se presteaza serviciul. Astfel de verificari si controale se efectueaza de catre autoritatile statului membru unde opereaza temporar prestatorul la cererea autoritatilor statului membru de stabilire, in conformitate cu articolul 31.
Articolul 31
Controlul de catre statul membru in care se presteaza serviciul in cazul deplasarii temporare a prestatorului
(1) In ceea ce priveste cerintele nationale care pot fi impuse in temeiul articolelor 16 si 17, statul membru in care se presteaza serviciu este responsabil de controlul activitatii prestatorului pe teritoriul sau. In conformitate cu legislatia comunitara, statul membru in care se presteaza serviciul:
(a) ia toate masurile necesare pentru a asigura ca prestatorul indeplineste cerintele legate de accesul la activitatea respectiva si de exercitarea acesteia;
(b) efectueaza verificari, inspectii si investigatii necesare pentru controlul serviciului prestat.
(2) In ceea ce priveste cerintele altele decat cele mentionate la alineatul (1), in cazul in care un prestator se deplaseaza temporar intr-un alt stat membru pentru a presta un serviciu fara a fi stabilit acolo, autoritatile competente ale statului respectiv participa la controlul prestatorului in conformitate cu alineatele (3) si (4).
(3) La cererea statului membru de stabilire, autoritatile competente ale statului membru in care se presteaza serviciul efectueaza toate verificarile, inspectiile si investigatiile necesare pentru a asigura un control efectiv de catre statul membru de stabilire. Autoritatile competente actioneaza in limita competentelor care le sunt conferite in statul lor membru. Autoritatile competente pot decide cu privire la masurile cele mai potrivite care trebuie luate in fiecare caz individual pentru a raspunde cererii statului membru de stabilire.
(4) Din proprie initiativa, autoritatile competente ale statului membru unde este prestat serviciul pot efectua verificari, inspectii si investigatii la fata locului, cu conditia ca acele verificari, inspectii si investigatii sa nu fie discriminatorii, sa nu fie motivate de faptul ca prestatorul este stabilit intr-un alt stat membru si sa fie proportionate.
Articolul 32
Mecanism de alerta
(1) In cazul in care unui stat membru i se aduc la cunostinta acte sau imprejurari grave si precise referitoare la o activitate de servicii care ar putea cauza un prejudiciu grav sanatatii sau sigurantei persoanelor sau mediului pe teritoriul sau sau pe teritoriul altor state membre, statul membru respectiv informeaza cu privire la aceasta statul membru de stabilire, celelalte state membre in cauza si Comisia in cel mai scurt termen.
(2) Comisia promoveaza si participa la instituirea unei retele europene a autoritatilor din statele membre in vederea punerii in aplicare a alineatului (1).
(3) Comisia adopta si actualizeaza cu regularitate, in conformitate cu procedura mentionata la articolul 40 alineatul (2) norme detaliate cu privire la administrarea retelei mentionate la alineatul (2) al prezentului articol.
Articolul 33
Informatii cu privire la buna reputatie a prestatorilor
(1) Statele membre comunica, la cererea unei autoritati competente din alt stat membru, informatii in conformitate cu legislatia lor nationala cu privire la actiunile disciplinare sau administrative sau la sanctiunile penale si decizii referitoare la insolvabilitate sau bancruta frauduloasa luate de autoritatile competente impotriva unui prestator care privesc in mod direct competenta prestatorului sau fiabilitatea profesionala. Statul membru care comunica informatiile il informeaza pe prestator in aceasta privinta. O cerere in temeiul primului alineat trebuie sa fie motivata in mod corespunzator, in special in ceea ce priveste motivul cererii de informare.
(2) Sanctiunile si actiunile referitoare la alineatul (1) se comunica doar daca a fost luata o decizie definitiva. In ceea ce priveste alte decizii executorii mentionate la alineatul (1), statul membru care comunica informatiile specifica daca o anumita decizie este definitiva sau s-a introdus o cale de atac impotriva acesteia. In acest caz statul membru in cauza ar trebui sa indice data la care se asteapta pronuntarea hotararii asupra caii de atac. In plus, statul membru specifica dispozitiile de drept intern in temeiul carora prestatorul a fost condamnat sau sanctionat.
(3) Punerea in aplicare a alineatelor (1) si (2) trebuie sa respecte normele cu privire la protectia datelor cu caracter personal si drepturile garantate persoanelor condamnate sau sanctionate in statele membre in cauza, inclusiv in cazul ordinelor profesionale. Orice informatie publica in acest sens trebuie sa fie accesibila consumatorilor.
Articolul 34
Masuri adiacente
(1) Comisia, in cooperare cu statele membre, instituie un sistem electronic pentru schimbul de informatii intre statele membre, luand in considerare sistemele de informatii existente.
(2) Statele membre, cu asistenta Comisiei, adopta masuri adiacente pentru facilitarea schimbului de functionari insarcinati cu punerea in aplicare a asistentei reciproce si formarea acestor functionari, inclusiv formarea lingvistica si in informatica.
(3) Comisia evalueaza necesitatea stabilirii unui program multianual in vederea organizarii schimburilor de functionari si a formarii mentionate.
Articolul 35
Asistenta reciproca in cazul derogarilor individuale
(1) In cazul in care un stat membru intentioneaza sa adopte o masura in conformitate cu articolul 18, procedura stabilita la alineatele (2)-(6) din prezentul articol se aplica fara a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor prealabile si actelor indeplinite in cadrul unei cercetari penale.
(2) Statul membru mentionat la alineatul (1) solicita statului membru de stabilire sa adopte masuri impotriva prestatorului respectiv, oferind toate informatiile relevante cu privire la serviciul in cauza si la imprejurarile cazului. Statul membru de stabilire verifica in cel mai scurt termen daca prestatorul opereaza in mod legal si verifica faptele care se afla la originea cererii. Acesta informeaza statul membru solicitant in cel mai scurt termen in legatura cu masurile adoptate sau avute in vedere sau, dupa caz, motivele pentru care nu a luat nici o masura.
(3) In urma comunicarii de catre statul membru de stabilire dupa cum se prevede la al doilea paragraf din alineatul (2), statul membru solicitant adreseaza o notificare Comisiei si statului membru de stabilire in legatura cu intentia sa de a adopta masuri, indicand urmatoarele:
(a) motivele pentru care considera ca masurile adoptate sau avute in vedere de statul membru de stabilire sunt neadecvate;
(b) motivele pentru care considera ca masurile pe care intentioneaza sa le adopte indeplinesc conditiile stabilite la articolul 18.
(4) Masurile nu pot fi adoptate decat dupa un termen de cincisprezece zile lucratoare de la data notificarii prevazute la alineatul (3).
(5) Fara a aduce atingere posibilitatii pentru un stat membru solicitant sa adopte masurile in cauza dupa expirarea termenului stabilit la alineatul (4), Comisia, in cel mai scurt termen, examineaza compatibilitatea cu legislatia comunitara a masurilor notificate. In cazul in care Comisia ajunge la concluzia ca masura este incompatibila cu legislatia comunitara, aceasta adopta o decizie, solicitand statului membru in cauza sa se abtina sa adopte masurile propuse sau sa suspende urgent masurile in cauza.
(6) In caz de urgenta, un stat membru care intentioneaza sa adopte o masura poate deroga de la alineatele (2), (3) si (4). In astfel de cazuri, masurile se notifica in cel mai scurt termen Comisiei si statului membru de stabilire, indicand motivele pentru care statul membru considera ca exista urgenta.
Articolul 36
Dispozitii de aplicare
In conformitate cu procedura mentionata la articolul 40 alineatul (3), Comisia adopta dispozitiile de aplicare care au ca obiect modificarea elementelor neesentiale din prezentul capitol completandu-l prin stabilirea termenelor prevazute la articolele 28 si 35. Comisia adopta, de asemenea, in conformitate cu procedura mentionata la articolul 40 alineatul (2), normele metodologice pentru schimbul de informatii prin mijloace electronice intre statele membre si, in special, dispozitiile referitoare la interoperabilitatea sistemelor de informatii.
CAPITOLUL VII
PROGRAMUL DE CONVERGENTA
Articolul 37
Coduri de conduita la nivel comunitar
(1) Statele membre, in cooperare cu Comisia, iau masuri adiacente pentru a incuraja elaborarea la nivel comunitar, in special de catre ordinele, organismele si asociatiile profesionale, a unor coduri de conduita care sa faciliteze prestarea de servicii sau stabilirea unui prestator intr-un alt stat membru, in conformitate cu legislatia comunitara.
(2) Statele membre asigura ca aceste coduri de conduita mentionate la alineatul (1) sa fie accesibile la distanta prin mijloace electronice.
Articolul 38
Armonizare suplimentara
Comisia evalueaza, pana la 28 decembrie 2010, posibilitatea prezentarii unor propuneri de instrumente de armonizare privind urmatoarele sectoare:
(a) accesul la activitati de recuperare judiciara a datoriilor;
(b) servicii de securitate privata si transport de bani si obiecte de valoare.
Articolul 39
Evaluare reciproca
(1) Pana la 28 decembrie 2009, statele membre prezinta un raport Comisiei, continand informatiile specificate in urmatoarele dispozitii:
(a) articolul 9 alineatul (2), cu privire la regimurile de autorizare;
(b) articolul 15 alineatul (5), cu privire la cerintele care trebuie evaluate;
(c) articolul 25 alineatul (3), cu privire la activitatile multidisciplinare.
(2) Comisia inainteaza rapoartele prevazute la alineatul (1) statelor membre, care in termen de sase luni de la primirea acestora isi prezinta observatiile asupra fiecaruia dintre rapoarte. In acelasi termen Comisia consulta partile interesate cu privire la aceste rapoarte.
(3) Comisia prezinta rapoartele si observatiile statelor membre comitetului mentionat la articolul 40 alineatul (1), care poate face observatii.
(4) Avand in vedere observatiile mentionate la alineatele (2) si (3), Comisia, pana la 28 decembrie 2010, prezinta un raport de sinteza Parlamentului European si Consiliului, insotit, dupa caz, de propuneri pentru initiative suplimentare.
(5) Pana la 28 decembrie 2009, statele membre prezinta un raport Comisiei cu privire la cerintele nationale a caror aplicare ar putea intra sub incidenta articolului 16 alineatul (1) al treilea paragraf si a alineatului (3) prima teza, indicand motivele pentru care considera ca aplicarea acelor cerinte indeplineste criteriile mentionate la articolul 16 alineatul (1) paragraful al treilea si alineatul (3) prima teza. Statele membre transmit apoi Comisiei orice modificari ale cerintelor lor, inclusiv cerinte noi, dupa cum s-a mentionat mai sus, insotite de motivele acestora.
Comisia comunica cerintele astfel transmise celorlalte state membre. Aceasta transmitere nu impiedica adoptarea de catre statele membre a dispozitiilor in cauza. Comisia furnizeaza o data pe an analize si orientari cu privire la aplicarea acestor dispozitii in contextul prezentei directive.
Articolul 40
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistata de un comitet.
(2) Atunci cand se face trimitere la prezentul alineat, se aplica articolele 5 si 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozitiilor articolului 8 din decizia mentionata. Perioada prevazuta la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileste la trei luni.
(3) Atunci cand se face trimitere la prezentul alineat se aplica articolul 5a alineatele (1)-(4) si articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozitiilor articolului 8 din decizia mentionata.
Articolul 41
Clauza de revizuire
Pana la data de 28 decembrie 2011 si din trei in trei ani dupa acea data, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport complet asupra aplicarii prezentei directive. Acest raport, in conformitate cu articolul 16 alineatul (4), are ca obiect in special aplicarea articolului 16. Acesta examineaza, de asemenea, necesitatea unor masuri suplimentare pentru aspectele excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Acesta este insotit, dupa caz, de propuneri de modificare a prezentei directive in vederea realizarii pietei interne pentru servicii.
Articolul 42
Modificarea Directivei 98/27/CE
In anexa la Directiva 98/27/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 mai 1998 privind actiunile in incetare in ceea ce priveste protectia intereselor consumatorilor [41] se adauga urmatorul punct:
"13. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piata interna (JO L 376, 27.12.2006, p. 36)."
Articolul 43
Protectia datelor cu caracter personal
Implementarea si aplicarea prezentei directive si, in special, dispozitiile cu privire la control respecta normele privind protectia datelor cu caracter personal prevazute de Directiva 95/46/CE si Directiva 2002/58/CE.
CAPITOLUL VIII
DISPOZITII FINALE
Articolul 44
Transpunerea
(1) Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 28 decembrie 2009. Comisiei ii sunt comunicate de indata de catre statele membre textele dispozitiilor respective.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.
Articolul 45
Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 46
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Strasburg, 12 decembrie 2006.
Pentru Parlamentul European
Asistenta Online
Contactati Biroul de Mediere Barbu & Breniuc!
Pentru informatii privind medierea sau initierea unei medieri contactati-ne acum prin Y! Messenger:
Contactati Biroul de Mediere Barbu, Breniuc si Asociatii